Noi mii, ei milioane

Dacă pe lumea asta există un fotbalist cu adevărat universal, adaptabil la oricare echipă din oricare campionat (vorbim de echipe serioase și campionate adevărate, fiindcă probabil că domnia sa ar fi inadaptabil la cloaca numită campionatul României) acesta este Zlatan Ibrahimovici, pe care europenii tocmai ce l-au recuperat din America spre a-i mai da prilejul de a face încă o dată spectacol în Italia, preț de măcar un retur, deși eu îl văd acolo pe termen ceva mai lung, fiindcă la Zlatan vârsta nu cred că are mare semnificație. Pentru cei care nu au aprofundat biografia fenomenalului fotbalist, trebuie să arătăm că o bună parte a carierei sale care se întinde pe mai bine de două decenii s-a desfășurat chiar în Italia, pe el bătându-se toate cele 3 mari: Internazzionale, Juventus și Milan (da, da, ruina de azi este și ea deținătoare de trofee „grele”, într-o finală de Champions’ League dându-i Stelei un 4 – 0 fără comentarii). Cu fiecare din ele a avut grijă să câștige campionatul, fiind cumva de la sine înțeles că prezența lui în echipa este o garanție a succesului. Desigur, nu este cazul și acum, întrucât Milan-ul ultimilor ani nu are nicio legătură cu cel din vremea lui Gullit sau a lui Ibrahimovici. Mai degrabă cred că dacă îl vor ține puterile, atunci în jurul lui se intenționează construirea unei echipe care să tragă la titlu anul viitor. Reiau o mai veche fixație a mea, anume că singura echipă la care Zlatan ar fi fost ca peștele în apă este cea unde naiba știe de ce nu a ajuns niciodată: Real Madrid, care l-a ratat și de data asta, deși prin toamnă îl anunțase ca adjudecat. Nu știu ce preț o fi plătit Milan și nici la cât se ridică acum totalul sumelor pe care Zlatan a fost vândut în timp. Știu însă că în urmă cu destui ani era vorba de peste 300 de milioane… iar între timp a mai fost vândut de câteva ori! Am bănuiala că s-a depășit jumătatea de miliard, ceea ce este multișor pentru un fotbalist care n-a luat niciodată Balonul de Aur. Iar dacă vreți să fac o comparație tâmpită, am să spun că prețul acesta cumulat este cam cât tot fotbalul românesc din toate timpurile, incluzând aici toți fotbaliștii de toate ligile, plus toți oficialii, federația, stadioanele, ba și toți spectatorii din toată istoria sa. Nu, nu greșesc. Dovada e că cel mai bun jucător din campionatul nostru, Nistor, tocmai s-a vândut și el, cu 275. Mii, nu milioane!