Deși sunt dezamăgită de guvernarea actuală, urmăresc zilnic spectacolul politic de pe meleagurile noastre. Unii spun ca nu-i interesează politica, alții preferă să adopte statutul Elveției, însă eu realizez că până la urmă politica ne influențează viața, că din păcate de cei de la putere depinde prosperitatea noastră, libertatea si succesul nostru.
Mă îngrozește faptul că suntem conduși de un “căpitan de nava”, că avem parte de o guvernare haotică, o guvernare care funcționează după principiul clientelismului, incompetenței, corupției și a nepotismului.
De doi ani de zile, cei de la conducere ne tot vorbesc de criza financiară, însă nimeni nu a reușit să o definească, să ne spună ce a provocat-o și de ce suntem în situația asta. S-au folosit de criză pentru a-și ascunde incompetența politică, nepriceperea în domeniu și mai ales adevăratele lor interese.
Nu avem un partid “curat”, un om politic necompromis (spun om politic pentru că în România nu există politicieni ci doar oameni cu diferite interese care pretind că fac politică), prin urmare, nu mai există alternative… totul se îndreaptă spre un imens eșec, eșec care va duce la dispariția democrației (dacă ea există).
Suntem cetățenii unei țări în care ambasadori sunt ziariștii care laudă puterea, în care Parchetul primește “ordine de sus” cu privire la dosarele care trebuie cercetate, trăim în țara în care al treilea om în stat falsifică rezultatul unui vot important și nu pățește nimic. Totul se întâmplă în fața noastră! Ei ne demonstrează în fiecare zi că România se află în CRIZĂ însă nu realizează că principala problemă a societății românești este criza morală. Dar, românul se scuză repede și uită ușor fără să își dea seama că e spectatorul celui mai prost film românesc, un film care se apropie de final și din păcate va fi un final tragic pentru noi, cei care am plătit biletele pentru vizionarea acestui film!
Nu credeți că ne-a luat prea mult timp pentru a ne da seama că “rațiunea” ne-a condus treptat către un devotament fata de NIMIC?
Asta e ce am semănat, asta e ce adunăm acum! Am crezut în promisiuni prostești, ne-am lăsat cumpărați de două pungi de făină și trei găleți…iar acum cerem ajutor…nu e oare prea târziu? Dacă ne-au prostit o dată, să le fie rușine, dar dacă ne-au prostit de două ori să ne fie nouă rușine ! DA, noua, poporului!
Oana NETBAI,
Universitatea Ștefan cel Mare
