„Noaptea Sfântului Andrei”

Ziua Sfântului Andrei – 30 noiembrie – se cheamă și Ziua lupului sau Gadinetul șchiop. Se știe ce a simbolizat lupul pentru daci, dacă însuși steagul lor avea înfățișarea unui balaur cu cap de lup. Se credea și încă se mai crede și acum că în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, își poate îndoi gatul țeapăn și nimic nu scapă dinaintea lui. De aici și credința că „își vede lupul coada”. Ziua se serbează prin nelucru în casă, ca să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci și pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când pornește și lupăria. Se adună lupii
În noaptea de 30 noiembrie lupii se adună, iar Sf. Andrei împarte prada, pentru iarnă care începe, fiecărui lup. Ca să-și apere gospodăria de lupi, se obișnuiește și astăzi la țară să se ungă țărușii de la poartă, ferestrele și pragul ușilor cu usturoi. În unele părți se ung cu usturoi chiar și fântânile. Alți gospodari fac o cruce de ceară și o lipesc la vite, însă numai la cele de parte bărbătească: boi, berbeci, armăsari, țapi, și anume pe cornul din dreapta.
Nu se dă nimic cu împrumut
Tot din cauza lupilor nu se mătură toată ziua, nu se dă gunoiul afară, nu se rănesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană și nu se dă nimic cu împrumut. Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuși, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.
În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun, moare. La miezul nopții de Sf. Andrei se deschid cerurile.
(www.traditii.ro)