„Noaptea focurilor” este o sărbătoare păstrată cu sfințenie de locuitorii comunei Cajvana. În noaptea de 23-24 iunie, tinerii culeg flori de sânziene și fac din ele coronițe, se încing în hore și apoi prăvălesc peste dealurile de la marginea satului cauciucuri aprinse, adevărate rotocoale de foc. Și în acest an, sărbătoarea dragostei, când se spune că Sânzienele „dansează plutind spre pământ spre a îndeplini ritualuri benefice, ajută oamenii să se vindece, să afle viitorul recoltelor, iar tinerii să își găsească perechea”, a fost sărbătorită de zeci de tineri dornici să aprindă focurile la Cajvana. După cum ne-a povestit prof. înv. primar Lidia-Loredana Seserman, responsabilă cu imaginea Liceului Tehnologic Cajvana, tinerii, în special tinerele, au cules sânziene, la asfințitul soarelui, în ziua de 23 iunie, și au împletit cununi de formă rotundă pentru fete și femei, pentru că „aceste coronițe prefigurează Soarele”. „În schimb, bărbații și-au făcut mănunchiuri în formă de cruce cu care au împodobit ferestrele, ușile, porțile, și chiar și cimitirele. Apoi s-au încins în hore, după care au aruncat coronițele peste acoperișuri, punându-și fiecare câte o dorință. Se spune că dacă coronița rămâne pe acoperiș dorința se îndeplinește. Ritualul îl invocă pe zeul soarelui și al focului și le aduce oamenilor un rod bogat la câmp”.
Spectacol unic
Căjvănenii sunt mândri că acest obicei s-a păstrat de sute de ani și tinerii sunt interesați să ducă tradiția mai departe. 23 iunie este ziua în care tinerii și nu numai pornesc în alaiuri spre dealuri, pe câmpii, la capăt de drum făcând focuri. Localnicii prăvălesc peste dealurile de la marginea satului cauciucuri aprinse, rotocoale de foc, obiceiul numindu-se „noaptea focurilor” sau „făcliile de Sânziene”. Semnul soarelui, după cum ne-au povestit tinerii care au participat în acest an la „noaptea focurilor”, apare în mișcările de rotație a făcliilor, în roțile de cauciuc cu care se aprind și se întrețin focurile, semnificând purificare și protecție.
„Spectacolul este magnific, cerul este înstelat, se sare peste foc și dacă privești cu atenție flăcările parcă ai vedea siluete dansând. Culmea este că deși asiști până în zori, a doua zi nu simți oboseală. Nu am avut până în acest an ocazia să sărbătoresc această zi, deși sunt 15 ani de când profesez în această localitate. Am vrut să asiste în special fetele mele, tinerii din comună, să vadă că încă se păstrează acest obicei strămoșesc. Mă bucur că există oameni încă legați de trecut, de tradiție, pasionați de lucrurile de taină, care încearcă să readucă magia și sacrul în viața noastră. Nu trebuie să uităm să râdem și să ne veselim românește”, a completat Lidia-Loredana Seserman.
