După tensiunea aproape neomenească pe care am suportat-o preț de două săptămâni, cât a durat aventura londoneza a Simonei Halep, ceea ce a urmat pe zgura de la București părea mai degrabă o joacă de copii, un picnic alături de familie, o glumă. Chiar dacă printre participante s-a numărat și actualul loc 11 mondial, Sevastova, aflată în momentul startului și în postura de deținătoare a trofeului, nivelul general mi s-a părut că a fost doar cu puțin peste cel din curtea școlii. Presupunând că există și școli unde se poate practica tenisul. Am urmărit așadar la lucru (mă rog, la distracție!) o mână de fete de la noi și din lumea largă, pentru care nobilul sport însemna în general strădania de a da mingea dincolo. Din serviciu, din retur, din timpul desfășurării punctului. Singura care părea că ar avea cât de cât de a face cu ideea de competiție, de performanță, era tânăra mămică, Patricia Țig, dornică să reintre în clasamentul mondial, lucru care s-a și petrecut finalmente. Dar până și ea, după un parcurs absolut spectaculos, exact în momentul marii reușite a trântit cu chestia aia în fasole, jucând în finală la fel de penibil cum jucaseră toate cele de până atunci împotriva ei. Asta a făcut să se confirme o dată în plus faptul că Simona Halep este construită din alt material decât mulțimea de fete care vin și ele, mai mult din plictis, pe la terenul de tenis. Mai târziu nițel, la orele serii târzii, am văzut și niște băieți îmbrăcați cam ca fotbaliștii, ba și tot atâția la număr câți sunt în echipele de fotbal. Ei se hârjoneau pe un teren confecționat din altceva decât vedem pe stadioanele normale. Aici se cuvine discutată și anomalia asta: pe toate stadioanele lumii au loc concerte, însă numai la noi, în urma acestora rămâne pârjol. Care o fi explicația? În fine, au mimat fotbalul ceva vreme, până când pe bancă a făcut infarct un om. Am și aici o teorie proprie: omul nu era să moară din cauza scandărilor galeriei, ci din ceea ce vedea că fac pe teren propriii săi jucători. E salutară decizia sa de retragere din iad. Aștept cu emoție și cu o poftă nebună de râs revenirea Puriului, în entuziasmul asasinilor din teren și al celor din tribune. Și, desigur, a investitorilor care stau la coadă de ani întregi pentru a cumpăra echipa domiciliată lângă Circul de Stat. Sau chiar în el!?