Așa cum mi se întâmplă de multă vreme încoace, și bănuiesc că nu numai mie, după ce am spurcat-o pe Halep în toate felurile, m-am instalat în fața televizorului încă de la primul ei meci, cu speranța că va da marea lovitură. Într-un anume fel, chiar a dat-o, întrucât a demontat-o pe Pennetta cam în același fel în care și asta o demolase pe ea la Flushing Meadow. Sau cum tot Halep o distrusese și pe Serena anul trecut, tot pe vremea asta… Numai că Serena avea totul sub control, fapt dovedit chiar în finala Mastersului, când Halep nici n-a suflat. Ei bine, după momentul de grație de la debut, evident că m-am instalat plin de speranță și la cel de-al doilea meci, imaginându-mi că dacă nu acum, atunci când? Mai ales că Șarapova nu rupsese gura târgului la debut. Însă ceea ce am văzut alaltăieri doar mi-a confirmat ceea ce știam dintotdeauna: că dacă ar juca de mii de ori cu Șarapova, fix de tot atâtea ori Halep ar lua bătaie. Culmea e că în aceste prime două meciuri Simona a jucat mai bine decât a făcut-o vreodată în acest an. Ba, dacă mă gândesc bine, absolut niciodată nu am văzut-o jucând atât de bine două meciuri la rând. În plus, și cu adversare de cea mai bună calitate. Ceea ce aduce încă o confirmare, anume că Șarapova aparține altei ierarhii decât cea a pământenilor jucători de tenis. Dovada, faptul că pe ea n-o poate bate în condiții normale decât Serena, tot extraterestră și ea. Azi e o primă zi decisivă. Dacă s-ar păstra calitate în joc a tuturor celor implicate, atunci Șarapova trebuie să câștige cu 2-0 contra Flaviei Pennetta, iar Simona să câștige tot așa meciul cu Radwanska, oricum eliminată. Iar continuarea logică ar fi ca finala să le regăsească față în față tot pe Halep și Șarapova. Moment în care iar aștept să se petreacă … neașteptatul. Dacă nu acum, atunci când? Când o să rămână gravidă Șarapova, precum Serena? Mulțam fain, n-ar mai avea nici un haz.