Copiii nu se zidesc prin laude necontenite. Devin egoiști și iubitori de slavă deșartă. Vor dori întreaga viață să fie lăudați de toți, neîncetat, chiar dacă li se spun și minciuni. Din nefericire, astăzi toți s-au învățat să mintă, iar cei iubitori de slavă deșartă primesc minciunile, acestea sunt hrana lor. „Spune orice, fie și minciună, fie și ironie”, zic ei.
Dumnezeu nu vrea asta. Dumnezeu vrea adevărul. Din nefericire, asta n-o înțeleg toți, și fac cu desăvârșire cele potrivnice. Copiii, când sunt lăudați mereu, fără discernământ, sunt luați în stăpânire de cel potrivnic. Li se răscolește egoismul și, obișnuiți de mici cu laudele părinților și ale învățătorilor, pot să înainteze în învățătură – dar ce folos? În viață vor ieși egoiști, iar nu creștini. Egoiștii nu pot să fie niciodată creștini. Egoiștii vor întotdeauna să fie lăudați de toți, să fie iubiți de toți, toți să-i vorbească de bine, lucru pe care Dumnezeul nostru, Biserica noastră, Hristosul nostru nu le voiește.
Credința noastră nu vrea acest chip, acest fel de educație. Dimpotrivă, vrea ca, de mici, copiii să învețe adevărul. Adevărul lui Hristos întărește faptul că, dacă îl lauzi pe un om, îl faci egoist. Omul egoist este un rătăcit, călăuzit de diavolul, de duhul cel rău. Astfel, crescând în egoism, întâia lui îndeletnicire este să-L tăgăduiască pe Dumnezeu și să fie un egoist inadaptabil în comunitate. Trebuie să spui adevărul, să-l afle omul. Altfel, îl întărești în neștiința lui.
Când spui celuilalt adevărul, atunci el se orientează, ia aminte, îi ascultă și pe ceilalți, se înfrânează. Astfel, și copilului îi vei spune adevărul, îl vei certa, ca să-și dea seama că ceea ce face nu-i bine. Ce spune Înțeleptul Solomon? „Cine cruță toiagul său își urăște copilul, iar cel care îl iubește îl ceartă la vreme” (Pilde 13, 24). Dar nu să-l bați cu bâta, căci atunci întrecem măsura și se întâmplă contrariul. Prin laudă de mici, îi purtăm pe copiii noștri la egoism. Iar pe cel egoist poți să-l înșeli, e de-ajuns să-i spui că este bun, să-i umfli eul. Și așa îți spune: „A, acesta mă laudă, acesta este bun”. Astea nu-s lucruri corecte. Pentru că omul crește în egoism, încep încurcăturile înlăuntrul său, suferă, nu știe ce să facă. Pricina frământării sufletești este egoismul. Chiar și psihiatrii înșiși, dacă studiază acest lucru, vor vedea că egoistul este bolnav.
Niciodată nu trebuie să-i lăudăm și să-i lingușim pe semenii noștri, ci să-i călăuzim către smerenie și către iubirea lui Dumnezeu. Și să nu căutăm noi să ne iubească, lăudându-i pe ceilalți. Să învățăm să iubim, iar nu să cerem să fim iubiți. Să-i iubim pe toți și să facem jertfe cât de mari putem, pentru toți frații cei întru Hristos, dezinteresat, fără să așteptăm laude și iubire de la ei. Aceștia vor face tot ceea ce Dumnezeu le va spune. Dacă și ei sunt creștini, vom da slavă lui Dumnezeu că ne-am întâlnit și i-am ajutat sau le-am spus un cuvânt bun. Așa să-i povățuiți și pe copiii de la școală.
Acesta este adevărul. Altfel devin inadaptabili. Ei nu știu unde merg și ce fac, iar pricina suntem noi, că i-am făcut așa. Nu i-am călăuzit spre adevăr, spre smerenie, spre iubirea lui Dumnezeu. I-am făcut egoiști, iar acum iată roada!
Există, însă, și copii care provin din părinți smeriți, cărora li se vorbește de când sunt mici despre Dumnezeu și despre sfânta smerenie. Acești copii nu creează probleme semenilor lor. Nu se mânie când le arăți greșeala, ci se străduiesc să se îndrepte, și se roagă lui Dumnezeu să-i ajute să nu devină egoiști.
(Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul, Din „Ne vorbește Părintele Porfiríe”)
