Nici portar?

Poimâine reintrăm în hora aia în care avem numai „meciuri decisive”, unul mai decisiv decât altul, pe principiul „important e meciul care urmează”, un postulat inventat de ăia care nu se dau duși după ce seamănă dezastru și culeg catastrofă, menit să-i țină ancorați de echipa reprezentativă exact până când îi gonește marea de suporteri distruși. Nu suntem încă în situația de a considera războiul pierdut, dar încă o bătălie pierdută, cea de poimâine, cam asta ar însemna. De unde concluzia că meciul cu Austria chiar e decisiv, e cel de care depinde menținerea României în lupta pentru locul 1 în grupă și implicit calificarea directă, fără baraje cu alte echipe de pe locul 2 și fără a recurge la barajele de pe ruta alternativă, în calitate de câștigătoare de grupa în Liga Națiunilor. Privind numele celor 27 de jucători convocați de Mircea Lucescu, începe să mă bată gândul că n-avem cum să câștigăm și deci nici cum să ne calificăm. Dintre ei, pe cuvânt de onoare că singurul care mi se pare valoros și chiar de neînlocuit este Bîrligea. În rest, un amestec de speranțe aproape eșuate, ca Man, de insipizi aflați pe drumul sigur al ratării definitive (Stanciu, Tănase), de speranțe care nu confirmă niciodată (Louis Munteanu, la care chiar am făcut o fixație: ce face, mă, ăsta, de a devenit indispensabil la toate loturile, de la under nu știu cât până la old boys!?), de fosile bașoalde (Alibec) ori parcă lovite de reumatism (Chichireș, sau cum l-o chema!). Îmi pusesem mari speranțe în Ionuț Radu, care chiar a avut prestații excepționale la Veneția, și îmi spuneam că măcar poarta e în siguranță… iar apoi, cu ajutorul Domnului, poate om da-o și în ațe. Când colo, nici Ionuț Radu nu-i convocat! De ce? Dar de ce e convocat Mihăilă, care anul ăsta n-a jucat, iar Ianis Hagi nu-i în lot? O fi luat-o Nea Mircea pe urmele predecesorilor, joacă și el la alibi?