Nici o faptă bună…

…nu rămâne nepedepsită. În sportul românesc, această zicere profundă a lui Murphy necesită doar o nesemnificativă modificare: în loc de „faptă bună”, introduceți „performanță” și veți vedea că are o valabilitate fără termen de casare. Vă amintiți cu cât au fost premiați în 1986 fotbaliștii Stelei după ce reușiseră cea mai mare (de fapt, singura!) performanță a fotbalului românesc, câștigarea Cupei Campionilor, dublată și de câștigarea Supercupei Europei? Vă spun eu: câte un video (scula aia pe care în anii ăia ne adunam sâmbătă noaptea acasă la câte unul și o închiriam pe câteva sute de lei ca să vedem câte 7-8 filme la rând, de îmi amintesc și acum noaptea în care am văzut unul după altul „Shining”, „Zbor deasupra unui cuib de cuci” și „All that Jazz”), bașca și câte o aprobare de a-și cumpăra (pe banii lor!) câte o mașină „Aro” pe care apoi au avut voie s-o vândă la suprapreț pentru a-și mai suplimenta „prima de performanță” (!!!) cu câteva nenorocite de mii de lei. A povestit-o Helmuth Duckadam anul ăsta, pe 7 mai, la împlinirea a 24 de ani de la eveniment. Mi-am adus aminte de tărășenia asta acum, după cucerirea bronzului european de handbalistele din echipa numită România. Sigur că bronzul nu-i nici argint, nici aur, ca să parafrazez mai deștepții nației care știu că iarna nu-i ca vara. Dar parcă după ce le-ai văzut pe fetele astea luând mingi-knockout în cap, pumni în fălci, coate în burtă, după ce s-au ales cu entorse, cu rupturi de ligamente, cu vânătăi și cucuie, să le dai drept premiu un rahat de 5.600 de lei mi se pare nu umilitor ori înjositor, ci pur și simplu o porcărie ordinară, o bătaie de joc cum numai în România anului 2010 se poate produce. Îmi amintesc tristețea din ochii celor două „sărbătorite” la plecarea spre Danemarca, atunci când spuneau că ele niciodată n-au apucat ziua de naștere altfel decât în cantonamente și competiții, că decembrie e întotdeauna lună „plină” în handbalul de mare performanță. Asta, la plecare. Iar acum, la întoarcerea cu medalii la gât, nenorociții au grijă să le distrugă și Crăciunul, cu „premiile” lor, în timp ce despre o neisprăvită de partid făcută sculă acum vreo doi ani la o instituție de învârtit bani, aflăm că a primit doar salarii compensatorii de vreo 600.000 de euro. Tot atât cât ar primi vreo 450 de handbaliste medaliate cu bronz!