Nici nu-i marfă, da-i și proastă!

Ieri dimineață am luat la citit lotul pe care România îl prezintă în confruntarea cu italienii. Brusc, m-au năpădit amintirile nu foarte îndepărtate: Gică Popescu, Gică Hagi, Florin Răducioiu, Marius Lăcătuș, Ilie Dumitrescu… ce nume, ce fotbaliști, ce tehnică, ce spectacol! Așteptam fiecare meci cu sufletul la gură, întrebările pe care mi le puneam pe atunci fiind: „Oare ce minuni o să mai facă Gică?” sau „Câte dăm Argentinei diseară?” (!?!) ori „N-ar fi mai bine să-i menajeze pe ăștia dacă suntem deja calificați?”. Observați, vă rog, că toți jucătorii mi s-au întipărit, adânc, cu nume și prenume. Astăzi, vă jur că habar n-am cum îl mai cheamă (eventual de ce mama dracului îl tot cheamă!) pe Florescu, cum nici dacă îndeletnicirea lui de bază e chiar aceea de fotbalist ori dacă asta n-o fi la el doar vreun hobby… Nu știu nimic nici despre numitul Râpă, dar dacă iau de bun ce scria despre el „Gazeta Sporturilor” de luni, anume că nu înțelege mai mult de 2 (două!) indicații tactice, am toate motivele să nici nu aprofundez subiectul căutând indicii suplimentare. Ba chiar cred că în întreg lotul nu există decât trei fotbaliști „cu acte”, ei fiind Raț, Torje și, cu nițică derogare, Chivu, „eternul căpitan”. Pe care l-am urmărit duminică în derby-ul cu Milan a fost nu inexistent, ci de-a dreptul dăunător. A jucat pe banda stângă, un post care, pe când juca la Ajax, i-a deschis calea celebrității. Părea să fi uitat complet cu ce treabă se afla pe acolo: nici o centrare reușită, pase aiurea, depășit la orice dribling al oricărui adversar. Păi dacă ăsta ne-a rămas drept etalon de performer (doar joacă la campioana Europei, nu?), atunci ne-am dat dracului. Se poate însă și mai rău, ar zice optimiștii! În cazul Naționalei noastre asta s-ar traduce prin prezența în lot a unui Deac, care nu știu dacă mai prinde măcar loc în tribună la meciurile echipei lui, ori a lui Goian ale cărui trecute prestații (că deocamdată a preluat și el modelul Deac, cu loc rezervat tot în tribună) au fost corect evaluate de Mafia din Palermo care l-a lăsat în viață probabil în ideea că nu se face să omori omu’ dacă nu-i vândut, ci doar atâta poate, săracu’. Ideea e că după ce că n-avem fotbaliști, ăștia care sunt ca vai de mama lor. Hai România!