Nici întristare, nici durere

CFR Cluj n-a murit, adică n-a luat-o spre locul unde „nu-i nici întristare, nici durere”, ci a pierdut logic și demn în fața unui colos. Ca unul care dăduse pronosticul 2-1 pentru CFR, vă mărturisesc că m-am bucurat enorm la primul gol, la cel de-al doilea începusem să fac calcule financiare (la 2-1, scor exact, cota era de 17!), însă când Van Persie a rezolvat cazul, nici eu n-am simțit vreo durere. Cât despre întristare, nici vorbă, din moment ce Clujul continua să joace fotbal, chiar dacă sub presiunea unui Manchester care, ca orice echipă cu pedigree, nu știe să facă nici un fel de concesii. Au suferit doar în prelungiri, când zău că lovitura de cap impecabilă a lui Bastos merita să se transforme într-un gol englezesc, așa cum fusese mai devreme cel al lui Van Persie, cu mențiunea că pentru a înscrie cu umărul, atunci când ratezi lovitura cu capul, îți trebuie mai degrabă baftă chioară decât știință a jocului. Sigur că putem divaga la infinit pe tema clasică baftă-ghinion, ba chiar să folosim și tiparul ăla cu „norocul ține cu cei puternici” ori pe celălalt: „norocul ți-l faci cu mâna ta”. Nu stau în picioare. Tot alaltăieri, am văzut echipe mici, presupus slabe, cu care norocul a ținut într-o neștire. Celtic a dat un gol de tot hazul la Moscova: portarul a respins uluitor un șut al uni scoțian, numai că mingea s-a lovit apoi de propriul fundaș, de unde a ieșit mândrețe de autogol. Cât despre Bate Borisov, ce să mai vorbim: Bayern a avut două bare și vreo cinci-șase mingi care au trecut la câțiva centimetri de bare. Revenind la ai noști și la grupa lor, să observăm că și după etapa a doua suntem tot calificați, de pe locul 2, iar următoarele două meciuri sunt contra turcilor, care sunt în mod evident cei mai slabi din grupă, dovadă faptul că în 180 de minute n-au reușit să înscrie nici măcar o dată. Cu o victorie la Cluj și un egal în Turcia suntem ca și calificați. Se poate adăuga ca bonus și faptul că eventualul meci decisiv cu Braga se va disputa la Cluj. Hai CFR.