Nici handbalul parcă nu mai merge

Nu cred că mai este necesar să vă spun că ori de câte ori sunt la televizor competiții în care să participe și români, fac tot ce ține de mine pentru a mă afla în fața ecranului indiferent de oră (păi n-am văzut-o eu și pe Constantina Dita-Ionescu câștigând în 2008 maratonul la Olimpiada de la Beijing, timp de mai bine de 2 ore, începând cu ora 5 dimineața!?) și de sportul în cauză. Mă uit, când e vorba de ai noștri, chiar și la lupte ori haltere, sporturi care nu aș zice că sunt tocmai pe gustul meu. Și să fiți dumneavoastră sănătoși de câte ori am așteptat ore în șir să înceapă cursele de canotaj, de kaiak sau de canoe, amânate de nenumărate ori din cauza condițiilor neprielnice… Printre sporturile la care nu mă uit doar fiindcă sunt români în arenă, ci în primul rând fiindcă îmi plac foarte tare, dincolo de fotbalul care nici nu intrăîn discuția asta,aș aminti rugby-ul, handbalul, în general sporturile cu minge, și dintotdeauna am regretata că basketul nu e pe tiparul sportivului român, cum nici voleiul nu prea mai este, deși prin anii ’60, la nivel de club, echipele românești făceau legea pe continent, Rapid și Dinamo jucând chiar între ele finală de CupaCampionilor Europeni. Încă mai rău se prezintă astăzi handbalul, sport în care în anii ’60 și ’70 eram veritabili profesori, atât la nivel de club, cât și de reprezentativă, România fiind multiplă campioanămondială la masculin. Cel feminin nu s-a ridicat la nivelul băieților, însă a fost și el prezent în mai toate competițiile importante, de club și de echipe naționale. În vremuri mai noi, fetele au dus steagul, reușind să aducă niște trofee, chiar mondiale, la nivel de tineret, și urcând pe podium la nivel de senioare în mai multe rânduri. Echipele de club însă au reușit mai mult, inclusiv aducerea trofeului Ligii Campionilor cu puțini ani în urmă. Fiind însă vorba de România, aproape că nu ne miră că în plină glorie Chimia Râmnicu Vâlcea a dispărut și că CSM București pare și ea a se îndrepta către desființare, după ce a reușit să-și facă un lot remarcabil, cu jucătoare de top mondial, inclusiv cea mai bună jucătoare a lumii, Cristina Neagu. Așa cum se prezintă lucrurile acum, se pare că finanțarea e cam pe ducă, ceea ce se reflectă și în atitudinea din teren a numeroase sportive. Inclusiv înfrângerea de alaltăieri mi-a lăsat un gust amar, meciul putând fi câștigat lejer, cu o condiție: cajucătoarele să aibă tonus, vlagă, chef de joc. Și nu aveau. Păcat. Nu e vina lor, desigur. Parcă văd că actualul primar are alte priorități. Se știe că matematicienii de geniu nu prea le au cu sportul. Iar dacă aș spune cu adevărat ce cred eu despre genialul primar al Capitalei, probabil că aș înfunda pușcăria.