Nici blatul nu mai e ce-a fost

Finalurile de campionate, indiferent despre care din ele este vorba, au o foarte pronunțată trăsătură comună: se fac blaturi într-o veselie, la vedere, fără nici o teamă de eventuale consecințe, existând parcă un fel de consens în direcția asta. Chestiile vechi, de tipul „mani pulite”, cu procurori parcă veniți din serialul „Caracatița”, cu arestări de ordinul zecilor, cu titluri de campion anulate și retrogradări până prin ligile a 3-a sau chiar a 4-a, cu sinucideri ale unora dintre protagoniști etc., par povești din altă epocă. Operațiunile despre care vorbesc au avut loc în vremuri în care parcă nici casele de pariuri nu erau ceea ce sunt astăzi, și în nici un caz nu sponsorizau la vedere, cu numele imprimate pe tricourile combatantelor, așa cum vedem acum, mai ales la echipele de top din campionatele importante. La noi, dacă tot nu existau case de pariuri, blaturile se făceau la mica înțelegere, prin intermediul „cooperativei”, de regulă la reciprocitate și în dauna unor fraieri care chiar dacă jucau binișor, tot se trezeau la coada clasamentului și retrogradau în cele din urmă. De nu știu câte ori am auzit că se analizează, se anchetează, se caută probe, se una-alta, dar în final nimeni n-a pățit nimic, exceptând cazul Becali, care de fapt nici n-a fost blat! Atunci când se stabilea blatul, cooperatiștii aveau măcar bunul-simț să-i bucure pe papagalii din tribune, care dacă tot plătiseră bilet, atunci măcar să se bucure de spectacol, de goluri adică, drept pentru care scorurile erau 2-5, 4-3, 6-2 și altele asemenea. Alaltăieri, am văzut la televizor un meci între Botoșani și Timișoara. Impresia lăsată a fost că Botoșani nu voia să înscrie. Iar Timișoara nu putea. Per total, a fost un fel de blat care însă nu-i ajută foarte tare pe cei cu mare nevoie de puncte, timișorenii. Cred însă că botoșănenii s-au temut să întindă coarda și s-a convenit doar la un egal. Partea nasoală e că spectacol n-a fost deloc, ratările cu intenție fiind de-a dreptul penibile, din situații în care era infinit mai ușor să dai gol decât să ratezi. De ce n-or fi făcut 3-3 mi-e foarte greu să înțeleg. Oricum, blaturile de azi e clar că sunt infinit mai urâte decât cele din vremurile lui Tata Jean, Dumnezeu să-l odihnească!, și Pinalti, fi-i-ar pârnăile ușoare, că mai are de făcut!