Neterminații

Nu știu dacă în gena neamului românesc este vreo defecțiune majoră, cum nu știu nici ce ar putea crede alții despre noi văzând că între vorbă și faptă distanțele sunt cosmice. Avem darul de a ne angaja la niște chestii despre care știm din start că nu se pot înfăptui, de a amenința cu performanțe nemaiîntâlnite când nu știm nici măcar despre ce e vorba, cu alte cuvinte suntem ori mincinoși, ori de-a dreptul nebuni. De câteva zile, ziarele, nu doar cele de sport, ne tot pomenesc despre vizita iminentă a unei delegații a Federației Internaționale de Gimnastică a cărei misiune este de a analiza dacă mai suntem în stare să organizăm Campionatele Europene din 2017, în condițiile în care acestea ne-au fost atribuite în ideea construirii unei Săli Polivalente la București, una adevărată, nu aia din vremea lui Ceașcă aflată în stadiul de ruină. Problema e cât se poate de ciudată, deci tipic românească, în strânsă legătură cu ursul din pădure: vrem Europene într-o sală a cărei construire se află doar în faza de proiect! Iar ăia au pus botul, crezând că noi chiar am putea să construim cu viteza chinezilor. Haioasă e și explicația pe care încercăm să le-o băgăm pe gât: cică dacă primarul e la bulău, sala nu se mai poate construi! Nu știi ce să faci: să te umfle râsul sau să te ascunzi ca struțul și să-ți ștergi din creier ideea, dar și din vocabular sintagma „mândru că sunt român”! Adică dacă Oprescu rămâne pârnăiaș, în București nu se mai construiește nimic. Strategia alternativă este ca ălora să le oferim alternativa organizării competiției la Cluj, unde există o sală polivalentă nouă și bună. Cât despre Europeanul de Fotbal din 2020, când vom organiza 4 meciuri cu condiția legării aeroportului de centrul Capitalei printr-o linie de metrou, dar și de construirea autostrăzii care să lege București de Budapesta, mai bine ne luăm gândul: păi dacă Oprescu e la bulău, nu-i așa că nu putem face nici metrou?