Armata te include însă și în momentele artistice zilnice, dacă socotim producțiile muzicale cântate în gloată; cântece de-un patriotism țipător, puse la cale cu siguranță într-o tavernă, de inspirația vreunui majur, chinuit mai mult de gradele rachiului decât de gradele talentului: „Țară scumpă, tu ne-ai dat/ Haina de soldat/ Și la datorie, Românie,/ Astăzi ne-ai chemat.” Pe dracu’, datorie, țară scumpă etc. Nimeni nu credea în baliverne dintr-astea, în frunte cu tovarășul majur care le-a compus cu bocancii. De acord, pe câmpul muzical milităresc mai zburdau și alte șlagăre, mai puțin văcsuite patriotic, omagiind niște fete lăsate acasă, care așteptau în ordine și disciplină ca flăcăii lor iubiți să-și împlinească datoria ostășească – again „datorie” – față de patrie, și-n amintirea cărora flăcăii se familiarizau cu un alt obicei de lung folos în viață: onanismul. Dar cântecele săreau în chip statornic peste partea cu obiceiul de lung folos în viață.
Putem numi activitatea muzicală „defulare prin artă”? Putem, cu bunăvoință, deși defilam cu vocea și cântam cu bocancii. Dar când o sută de inși ejaculează din ființa lor muzicală strofe soldățești de întindere națională, tu, aflat undeva în formație, poți cânta liniștit „Satisfaction” sau „Angie” de Rolling Stones, fără ca cineva să-și dea seama. Eu unul așa procedam, fiindcă lăsasem acasă o individă grăsuță pe nume Angela, numai bună pe timp de intemperii militare.
În comparație cu sectorul muzical, defulările pe care ni le permiteam în micile învoiri, durând câteva ore până la o zi, erau fleacuri, fiindcă ce să faci în câteva ore, când nici permisiile de trei zile nu însemnau mare lucru. Cum să te răcorești? Să te îmbeți? Să încerci un agațament la minut, finalizat fericit într-un gang? Învoirile astea erau timp pierdut, fiindcă pe timpul lor tot de armată vorbeai.
Să sesizăm așadar potrivirea aritmetică între cele nouă luni ale stagiului militar pentru viitorii studenți și durata unei gestații. Asta și era milităria, o gestație. La finele ei, te nașteai altul din uterul armeții, sau mai precis din propriul tău uter. După o sarcină de nouă luni, bărbatul matur părăsea corpul puștanului care fuseseși până atunci. Din momentul ăla, erai pregătit pentru lumina zilei. Ghearele societății socialiste te puteau apuca în voie, fără să-ți mai audă neplăcutele scâncete.
