Nesimțire sau tupeu? Amândouă!

Știți, desigur, că una din obsesiile mele este instalarea (cu implicarea masivă a politicului în măsluirea alegerilor la ambele instituții care ar trebui să se ocupe de bunul mers al activității fotbalistice în România) în funcțiile de conducere, atât la FRF cât și la LPF, a unor indivizi care în locul calităților necesare pentru ocuparea respectivelor posturi sunt dotați cu un tupeu nemăsurat și cu tot atâta nesimțire. Este obligatoriu să avem în vedere și „performanțele” concrete, la nivel internațional, pe care le înregistrează țara noastră de când cele două panarame, Burleanu și Iorgulescu, au încălecat fotoliile de șefi. Pentru puținii dintre dvs. care nu știu, trebuie arătat că de echipa reprezentativă răspunde FRF, iar activitățile la nivel de club (campionat și reprezentare în cupele europene) cad în sarcina LPF. De Națională ne vom ocupa luna viitoare, după ce ne va desfigura Turcia, acum însă să vedem ce e cu echipele de club, dispărute din nou din peisajul continental, fără ca măcar vreuna să se fi calificat în așa-zisa „primăvară europeană”. Dezastrul generalizat sub comanda lui Gino Iorgulescu e absolut logic, din moment ce ăsta nici nu știm dacă mai e viu sau dacă nu l-o fi călcat și pe el fiu-su cu mașina aia cu care a mai omorât și pe alții. Ceea ce însă te sperie de-a dreptul e că dl Iorgulescu, de prin peșterile unde o fi stând ascuns, a dat de curând un interviu uluitor, în care explica de ce i se cuvin cei 36.800 de euro salariu lunar: cică îi ia din banii aduși tot de el la Ligă, din drepturile TV și alte contracte!!! Apoi, nesimțitul ordinar cerșește și un pic de compasiune pentru că a trebuit să-și vândă („sub prețul pieței!”, zice neisprăvitul) 5 trattorii, pentru a acoperi cheltuielile cu procesele și internările lu’ fiu-su cel drogat prin Italia, pentru a-l scăpa de bulău și pentru a-i procura certificatul de handicapat, pe baza căruia, desigur, spera tot să îl scape de pârnaie. Închei aici, fiindcă sunt pe punctul de a-mi pierde controlul și de a spune, strict băiețește, ce i s-ar cuveni unui asemenea derbedeu ordinar, ba și complice la omor, din moment ce recurge la tot soiul de murdării pentru a-l scăpa pe asasin de binemeritata condamnare.