Nedumeriri care nu ne mai miră

Din câte știu eu, din informațiile publicate în presa centrală, Dinamo ar avea liber la participarea în Europa League, din moment ce chestiile cu insolvența au fost cumva soluționate. Numai că se tot vorbește despre înlocuirea ei cu nu știu cine, probabil cu Iașiul. De ce? Păi, cică regulamentele FRF și ale Ligii i-ar interzice asta, deși conform celor ale UEFA, organizatorul competiției și legiuitorul întregului fotbal european, poate juca în voia cea bună. De aici decurge prima mea nedumerire: care-i mai tare, FRF sau UEFA? Pe de altă parte, de vreo două zile, se vorbește despre depunctarea Rapidului cu 6 puncte, urmare a plângerii adresate forului european de un englez care a jucat la Rapid vreo 4 luni în 2013 și nu a fost plătit (aici nu e nimic neobișnuit; uimitor ar fi să aflăm că fotbaliștii Rapidului au luat vreodată salariul în ultimii vreo 20 de ani!). Tot presa centrală zice că UEFA a somat FRF să purceadă la depunctarea de urgență a echipei amintite. Ajuns aici, mă declar încă o dată mirat: să nu fi știut FRF de acest caz nimic? Sau să nu aibă prin regulamentul propriu o chestie atât de simplă, în sensul că dacă nu ai plătit muncitorul, patronatul este sancționat fără discuții? Revine aceeași întrebare deloc retorică: o fi mai tare FRF decât UEFA? Precum în legile lui Murphy, există și un corolar al acestor nedumeriri: de ce naiba toate chestiile care implică bani și puncte nu se pot soluționa „la intern” și se ajunge cu ele ba la UEFA, ba la FIFA, ba la Tribunalul de Arbitraj Sportiv? Să fie oare tradiționalul abuz în funcție moștenire de la alde Nașu’ și Corleone (pentru care procurorii n-au cerut, tot săptămâna asta, decât câte 14 ani de bulău!) și obiceiul casei de a aștepta șpăgi fără număr, care e clar că țin loc și de legi și de regulamente? De ce trebuie să se ajungă la tot soiul de inginerii, urmate de somații și amenințări, în loc să se desființeze, pur și simplu, echipele care nu sunt în stare să-și facă treaba?