Mănăstirile Bogdana, Putna, Probota, Slatina și Sucevița, din județul Suceava, unde sunt înmormântați domnitori ai Moldovei, sunt nu doar destinații de pelerinaj, în care credincioșii merg să se roage pentru ajutor și ocrotire, ci și locuri pe care oamenii le vizitează în semn de respect pentru memoria strămoșilor, pentru a simți legătura cu trecutul și pentru a admira valoarea artistică și istorică a ctitoriilor acestora.
La Biserica Sfântul Nicolae a Mănăstirii Bogdana din Rădăuți odihnesc voievozii Bogdan I (1359-1365), întemeietorul statului feudal moldovean; Petru I Mușat (1375-1391), Lațcu Vodă (1365-1373), Roman I Vodă (1391-1394) și Costea Vodă (1373-1375), tatăl fraților Petru I și Roman I.
La Mănăstirea Putna sunt înmormântați Ștefan cel Mare (1457-1504), canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992, Bogdan al III-lea cel Orb (1504-1517) și Ștefăniță Vodă (1517-1527), numit și Ștefan al IV-lea.
La Mănăstirea Probota își doarme somnul de veci Petru Rareș, care a domnit între anii 1527-1538 și 1541-1546, la Mănăstirea Slatina este Alexandru Lăpușneanu, domn între anii 1552-1561 și 1564-1568, iar la Mănăstirea Sucevița, până în secolul al XVI-lea erau înmormântați Movileștii – Ieremia Movilă, care a fost domnitor al Moldovei între anii 1595–1600 și 1600–1606, și fratele său, Simion Movilă, care a domnit în Muntenia (1600–1602) și în Moldova (1606–1607).
Directorul Muzeului Național al Bucovinei, dr. Emil Ursu, a explicat că, potrivit tradiției vremii, în mănăstiri se înmormântau ctitorii și urmașii lor. „Domnitorii erau miruiți, erau considerați unșii lui Dumnezeu, mijlocitori între Dumnezeu și țară, între Dumnezeu și popor”, a afirmat dr. Ursu.
Înmormântarea în mănăstirile cărora le-au fost ctitori are și semnificație politică, toți domnii importanți făcându-și propriile necropole. Ștefan cel Mare a avut inițial necropola la Bistrița, însă ulterior a mutat-o la Putna pentru a legitima apartenența la neamul Mușatinilor.
- Destine îngemănate
De asemenea, exista și o motivație financiară: necropolele erau aducătoare de venituri deoarece voievozii făceau danii pentru strămoșii lor, mănăstirile respective primind inclusiv moșii și robi țigani. „Putna este cea mai bogată mănăstire de la noi și era așa și în perioada medievală. De altfel, marile comunități de romi sunt în jurul mănăstirilor – Dolhasca, lângă Probota, Slatina, Pătrăuți, Dragomirna, Putna, Arbore, Solca etc. și s-au construit în jurul unor nuclee de romi naturalizați și așezați în preajma mănăstirilor la care au fost”, potrivit directorului muzeului.
Acesta a dat ca exemplu date de recensământ din diverse perioade, care arată structura etnică a populației din Bucovina. Astfel, în baza recensămintelor rusești, istoricul român Pavel Țugui aprecia că, în anul 1774, din cca 84.514 locuitori ai Bucovinei, 54.284 (64,2%) erau români, 17.400 (21%) ruteni, 5.975 (7,1%) huțuli, 2.655 (3,1%) țigani, 2.425 (2,9%) evrei, 1.065 (1,3%) ruși, 460 (0,5%) polonezi, 435 (0,5%) armeni, 70 turci și 20 germani.
- Pătrăuți, oglinda istoriei
Conform Atlasului etno-lingvistic și confesional al Bucovinei (1774-2002), realizat de Constantin Ungureanu și Călin Pantea, publicat în 2018 de Editura Karl A. Romstorfer Suceava, în 1774 în Pătrăuți era un singur rom înregistrat, în 1930 numărul romilor din Pătrăuți era de 150, în 1992 erau 386, iar în 2002 erau 665 (15,4%).
La recensământul din 2022, la Pătrăuți au fost înregistrați 1.506 romi, adică 30,80% din populația comunei. Marea majoritate a acestei comunități trăiește în cartierul Moldoveni, aflat în apropierea celei mai vechi mănăstiri păstrate dintre cele ctitorite de Ștefan cel Mare (1487), ”Sfânta Cruce”. Configurația satului atestă peste veacuri rânduiala istorică și conexiunile sociale și spirituale dintre comunitățile de romi și așezămintele monahale, marcate de trecutul robiei mănăstirești, dar și de simbioza seculară, economică și religioasă.
