Nebunia sub diferite forme

Deși în principiu sunt împotriva manifestărilor nesportive în absolut orice sport, sunt totuși momente în care trebuie să acorzi măcar circumstanțe atenuante sportivului care o ia pe arătură, dacă nu cumva chiar să îi dai dreptate 100%. Un asemenea caz s-a petrecut în urma cu vreo două, trei zile, având în prim-plan un sportiv român. Nu, nu era un fotbalist, cum probabil ar putea bănui cei care nu cunosc întâmplarea. Nici Ilie Năstase, fiindcă pe lângă faptul că nu mai joacă nici în turnee demonstrative ori că nu mai este nici copitan de echipă la Fed Cup, a mai fost și prins cu a cincea-i căsătorie, deci n-a avut timp de ghidușii. Sportivul despre care vorbesc face parte însă tot din lumea tenisului. Iar ca să fie lucrurile clare, este vorba de… o fată! Se numește Sorana Cîrstea și este azi pe locul 97 mondial. În timp, a fost clasată și mult mai bine, dar și mult mai rău. Ar fi putut să ajungă încă mai sus, numai că pare că nu s-a luat niciodată prea în serios. Poate și fiindcă de acasă avea o situație materială foarte bună. Sigur și deoarece arată foarte bine, iar frumusețea nu este neapărat de ajutor în obținerea marii performanțe. Peste toate, Sorana suferă de sindromul specific sportivului român în general, care se manifestă prin frustrări permanente și de toate felurile, prin darul de a lua bătaie tocmai când se pregătește de sărbătorit victoria, precum și din obsesia că toată lumea, dar mai ales arbitrii, complotează împotriva sa. În cazul concret la care ma refer acum, Sorana l-a chemat pe arbitru să constate că serviciul ei a fost un as, nicidecum minge afară. Ăla, turc și la propriu și la figurat, se făcea că nu vede urma mingii. Drept pentru care Sorana i-a zis cam ceea ce se cuvine (după gustul meu era încă loc de chestii și mai tari, cam în felul în care rezolvă Miki Buzărnescu asemenea situații), iar ca bonus l-a mai și îmbrâncit nițel, peste fileu. Eu zic ca putea și să-i rupă racheta pe spinare, la cât de jigodie a fost turcaletele