Nebunia numită shoot out

Cred că am mai scris cândva, în anii trecuți, despre această variantă de senzație a snooker-ului, shoot out, un turneu complet atipic, în care nu se joacă în sistemul 4 din 7, ca la majoritatea turneelor din calendarul competițional, ci pur și simplu… 1 din 1! De aici și denumirea, care în traducere aproximativă ar fi „glonțul letal”, sau mai blând formulat „ai luat-o, te-ai cărat!”. Fiecare frame se desfășoară contratimp, având o durată maximă de 10 minute, moment în care se încheie jocul, chiar dacă pe masă mai sunt bile. Încă un punct de mare atracție: în primele 5 minute, loviturile trebuie executate în maximum 15 secunde, iar în ultimele 5, la maximum 10 secunde după ce bilele sunt poziționate. În ambele variante, ultimele 5 secunde de la fiecare lovitură sunt cronometrate printr-un ticăit strident. Nu există strategia ascunderii bilei albe în spatele alteia, fiindcă dacă lovitura, chiar ratată, nu se finalizează măcar cu atingerea mantei, se consideră fault, iar beneficiarul are dreptul să-și așeze bila albă oriunde pe masă pentru următoarea lovitură. Mai trebuie adăugat și că, spre deosebire de snooker-ul clasic, în care se cere liniște mai adâncă decât la tenis, aici se face galerie ca la fotbal, se bea bere în tribune și se face hărmălaie, iar prin tradiție se urlă ori de câte ori se execută o lovitură la bila galbenă! Ce mai, un iad din care poți scăpa în 10 minute dacă pierzi primul joc, care astfel devine și ultimul! Au jucat toți cei mari, desigur nu și Ronnie O’Sullivan. Au fost campioni mondiali eliminați după un frame, a fost o jucătoare indiană care a ajuns în sferturi, ba și un puștan ucrainean, Boiko, care a ajuns în semifinală, dar s-a pierdut la bila care l-ar fi dus în finală. L-a bătut Bingham, care nu e deloc jucătorul rapid potrivit cu acest soi de snooker. A pierdut apoi și Bingham, luând bătaie în finală de la Alfie Burden… care Alfie Burden nici nu se calificase la turneu!!! A fost profesionist, și-a pierdut statutul, iar ca amator n-a avut mari performanțe. În ziua începerii turneului, Alfie era la piscină! Acolo a fost sunat de organizatori, care i-au propus să intre în locul unui jucător retras. A intrat și a câștigat exact cum câștigase și Danemarca europeanul de fotbal în ’92, cu jucătorii culeși de pe plajele lumii, aduși pentru a înlocui Iugoslavia, care fusese suspendată! Iar chestia chiar nebună e că Alfie nu câștigase niciun turneu până acum, în cei 30 de ani de carieră. Bonus la nebunie: a doua zi după victorie, duminică, 14 decembrie, era ziua lui: a împlinit 49 de ani… și 50.000 lire sterline premiu!