Cei mai în vârstă își amintesc probabil că prin anii ’80, pentru o perioadă de timp nu prea lungă, echipa noastră de fotbal a fost antrenată de legendarul Titi Teașcă, „Piticul”, cum îi era porecla încă de pe când juca fotbal, prin anii ’50. Îl cunoscusem cu mult timp înainte, când îi fusesem „elev” la o convocare la locul național: un tip coleric, un apucat, dar un om deosebit, dotat cu un simț al umorului cu totul excepțional. Era un original în toate cele, începând cu felul în care lovea mingea cu exteriorul, ca brazilienii (în pofida faptului că devenise, când l-am cunoscut ca antrenor, rotund ca butoaiele cu varză de la Milișăuți, dar mult mai scund decât ele și chiar decât mine!) și terminând cu celebra-i concepție tactică („colectiv – constructiv – ofensiv” – deh!, fusese extremă, habar n-avea ce-i aia apărare), absolut falimentară și care i-a și adus destituirea de la cârma Naționalei, după ce luase 6-0 de la Spania. Cum ziceam, Nea Titi a antrenat nițeluș și la Suceava. Ei bine, prima sa grijă, imediat după instalare a fost să pună oficialitățile la treabă: le-a dat o schiță de concepție proprie, în care se vedea un soi de labirint care trebuia construit și instalat în fața porții de intrare la stadion! Zicea Nea Titi că numai astfel pot fi împiedicați scandalagiii să intre pe stadion și că se va putea bloca astfel și accesul celor fără bilet care făceau un fel de semiblat, strecurând omului de la poartă o hârtie de 5 lei. Și zău că măsura a avut efect! De altfel, rămășițele „instalației Teașcă” pot fi văzute și astăzi la intrarea principală a stadionului.
Mi-am amintit de asta acum, când suporterii, fie ei dinamoviști sau „cetățiști”, au grave tulburări de comportament, iar unora li se interzice accesul pe stadioane. Răspunsul la întrebarea „cum vor putea fi opriți la intrare?” este tocmai labirintul lui Nea Titi. Fiindcă altfel, dacă se va intra în continuare de-a valma, în bandă, legea aia cu interzicerea accesului devine o parodie, iar jandarmii vor continua să facă pe fetele mari, mirându-se (ca alaltăieri, la Suceava) pe unde or fi putut strecura niște derbedei ditamai făclia, ba ne mai iau și de proști, spunând că o fi fost aruncată din afară, „peste tribunele care sunt destul de joase”.
