Ne vorbesc părinții Bisericii

Care dar să fie poruncile lui Dumnezeu, pe care ne-a poruncit să le păzim? După vremea și legea veche, vom pomeni câteva: „Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturisești strâmb” și celelalte ce sunt scrise. Iar după legea nouă, adică după Evanghelie, poruncile sunt mai înalte și mai adânci decât cele vechi. Că legea lui Moise zice: „să ne păzim de ucidere”. Iară Evanghelia poruncește: „nu numai să nu ucidem, dar nici să ne mâniem, nici cuvânt rău să zicem unul altuia”; numai asupra diavolului să ne mâniem și să avem pururea vrăjmășie asupra lui. Iarăși, legea cea veche poruncește să nu faci desfrânare: iar Hristos oprește și vederea, după cum este scris: „Cel ce va căuta spre femeie și o va râvni, iată că a desfrânat în inima sa”. Iarăși zice legea: „Să nu jure cineva strâmb, iar Hristos zice: „Nicidecum să nu ne jurăm, nici pe adevăr, nici altfel”. Legea iarăși zice: „Să iubești pe aproapele tău, și să urăști pe vrăjmașul tău; iar Domnul zice: „Să iubim pe vrăjmașii noștri; încă și pe cei ce ne năpăstuiesc și ne grăiesc de rău și ne blesteamă să-i iertăm și să le facem bine”. Vedeți, iubiților, câtă deosebire este între legea veche și între Evanghelie? Căci legea veche face pe om să taie numai pofta păcatului, iar Evanghelia oprește nu numai lucrarea păcatului, ci și pricinile și rădăcinile, din care răsar și se fac păcatele, le taie și le scoate cu rădăcină cu tot dinlăuntrul inimii noastre.
(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, pp. 89-90)