Ne vorbesc părinții Bisericii

Pe lângă acestea te sfătuiesc să bați război și să te ferești a nu lăsa imaginația si memoria să-și aducă aminte de toate cele văzute, auzite, mirosite, gustate și pipăite; dar mai ales de cele necurate și rele.
Rațiunea și experiența spun că un om are mai mult a lupta cu imaginația și memoria decât cu perceperea actuală. Fiindcă, să presupunem o ipoteză, a vedea ori a nu vedea o față ispititoare e ușor și nu cere mare război; dar după ce acea persoană a fost văzută, nu mai este ușor, ci e necesar războiul și lupta hotărâtă ca să scoatem aducerea aminte a acestei persoane din închipuirea noastră. Adesea, o singură privire pătimașă și curioasă ce am aruncat unei fețe frumoase se imprimă astfel de puternic în imaginația noastră, încât luptă cu noi patruzeci sau cincizeci de ani, uneori chiar până la o vârstă înaintată și nu putem s-o ștergem din imaginația și memoria noastră.
Lucrul cel mai de râs e că și acea persoană, îmbătrânește, moare și se preface pământ și adesea pipăim cu mâinile noastre oasele ei în mormânt, dar imaginația noastră ține atât de legată de noi chipul ei, încât totdeauna o socotim tânără și vie. Și astfel, ca și când ar fi aievea, această patimă irațională și oarbă produce păcat în inimă, atât cât suntem trezi, cât și când dormim. Vezi cum ți-am vorbit în pildă de închipuirea vederii. Vederea ne poartă cel mai grozav război. De aceea, ea e cea mai regală, subtilă și mai limpede decât toate celelalte, cum zic Teologii. Închipuirile produse de vedere se șterg foarte greu. În al doilea rând, vin închipuirile născute din lucrurile rele și urâte ce am auzit. Ele luptă cu noi. Dar să știi și aceasta că, după cum atunci când lucrează celelalte simțuri ochii nu se mulțumesc dacă nu văd și ei ceea ce e înaintea celorlalte simțuri, tot astfel și închipuirea nu se mulțumește dacă nu va da la vedere toate cele auzite, gustate, mirosite și pipăite, cum spune Sfântul Grigorie al Tesalonicului.
(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, p. 98)