Ferice de acela care mereu își va plânge păcatele. Întristarea după Dumnezeu e mai bună și mai folositoare decât bucuria lumii. După cum bucuria lumească este amestecată cu tristețea, tot așa lacrimile după Dumnezeu odrăslesc o bucurie permanentă și neveștejită. Să ne grăbim să semănăm lacrimi de pocăință, ca să secerăm bucuria mântuirii.
Căci mântuirea e fapta milostivirii lui Dumnezeu, prin care ne scoate din păcat, dacă vrem și ostenim și noi. Dacă însă nu vrem, cu sila nu ne mântuiește. Așa voiește Dumnezeu, ca darul mântuirii (Efeseni 2, 8) Sale să fie totodată și roada cunoștinței, a voinței și a dragostei noastre.
(Ieromonahul Arsenie Boca, Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, Editura Agaton, Făgăraș, 2014, p. 148)
