Ne vorbesc părinții Bisericii

Flămând am fost și Mi-ați dat de am mâncat, le va spune celor milostivi Domnul, la înfricoșătoarea Judecată. Te miri citind Evanghelia: „Când a fost Hristos flămând pe pământ?”. El nu vorbește doar de timpul când a umblat trupește pe pământ, ci de toate timpurile, până la sfârșit; nici doar de oamenii milostivi din acele timpuri, ci din toate timpurile. El și acum simte foamea săracilor ca pe foamea Sa. El flămânzește prin toți săracii de pe pământ, prin toți cerșetorii, prin toți cei lepădați și disprețuiți. Foamea lor este foamea Lui. Deși sunt lepădați de lume, ei sunt aleși de Dumnezeu, ca să încerce inimile bogaților. Când ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut. El, Cel preabogat și preamare, Se identifică cu cei mai săraci și mai mici ai acestei lumi – Se numește frate al lor – ca să înmoaie inimile bogaților și să-i aducă pe calea mântuirii. Fiindcă prin cei mai mici, El vrea să-i mântuiască pe cei mai mari, prin cei mai săraci pe cei mai bogați, prin cei mai slabi pe cei mai puternici ai acestei lumi. Astfel este metoda Lui de mântuire a oamenilor. Căci mâna Lui cea atotputernică se ascunde în spatele unor unelte neînsemnate. El vrea ca toți să depindă unul de altul și să ajute unul la mântuirea altuia. Drept aceea, cine dă celui flămând, să dea cu frică, la fel cum i-ar da în mâna lui Hristos Însuși.
(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 2, Editura Sophia, București, 2003, p. 112)