Păziți-vă mai ales de cârtire, oricine ar fi cel către care se îndreaptă ea. Cârtirea este mai rea și mai vătămătoare decât toate. Mai folositor și mai liniștitor este să ne învinuim în toate și pentru toate pe noi înșine, nu pe ceilalți. Mai ales, trebuie să ne păzim de cârtirea îndreptată împotriva Proniei lui Dumnezeu, Care prin Maica Domnului ne orânduiește toate cele bune și de folos sufletului. Numai că noi, oamenii, în lașitatea noastră, deseori ne răzvrătim fără rost și ne mâhnim fără chibzuință pentru cele rânduite spre folosul nostru sufletesc.
Cârtirea față de Dumnezeu vine mai mult din partea oamenilor mândri sau nebuni.
Spre cine caută Domnul, decât numai spre cel blând și tăcut… Fie voia Ta, Doamne, cu mine, păcătosul. Tihna ne este făgăduită în veacul viitor, iar aici, pe pământ, osteneală și ispite. Fericit este omul care va răbda.
(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 177-178)
