În ispite, împotrivește-te cu smerenie, precum scriu și spun Sfinții Părinți, iar dacă se întâmplă să cazi, ridică-te și cunoaște că pentru mândria ta te ispitești de acestea. Aleargă la prihănirea de sine și la smerenie, iar nu afară din chilie. Dacă monahul nu va fi încercat prin diferite ispite și scârbe, nu va putea cunoaște neputința sa și nu se va smeri.
Scrii că vezi înlăuntrul tău patimi și neputințe sufletești pe care nu le văzusei înainte și că nu te poți slobozi și desprinde de ele. Asupra celui care începe să meargă pe calea vieții duhovnicești și războiul duhovnicesc se ridică mai nemilos și, dacă nu putem să ieșim îndată biruitori, să nu ne mâhnim și să nu ne necăjim, ci, văzând neputințele noastre, să ne smerim și să aducem Domnului pocăință. Primejdios este atunci când îți vei vedea îndreptările sau virtuțile, ceea ce este semn vădit de înșelare și cădere de la Dumnezeu. Înaintea Lui, mai plăcut este un păcătos cu pocăință, decât un drept cu mândrie. (Sfântul Cuvios Macarie de la Optina)
(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, volumul I, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 157-158)
