Ne pregătim de 3 retrageri?

Indiscutabil că momentul încheierii unei cariere sportive este unul greu, mai ales pentru aceia care au avut performanțe notabile și o activitate înșiratăpe mulți ani, uneori chiar decenii. În principiu, mai toată lumea e de acord că ideal ar fi să te retragi în plină glorie sau măcar cât ești încă în formă, astfel încât lumea să-ți regrete retragerea, în loc să înceapă să se întrebe, și să te întrebe, până la ce vârstă ți-ai propus să practici sportul respectiv și dacă nu ar fi mai profitabil și mai rezonabil să dedici ceva timp suplimentar creșterii nepoților. Istoria sportului e plină de exemple de sportivi, adesea dintre cei mari de tot, care au tot amânat momentul renunțării la carierăpână când au ajuns chiar să se umple de ridicol. Publicul e adesea necruțător, iar erorile, adesea gafele monumentale produse de veterani au fost taxate infinit mai aspru decât cele poate și mai grave ale sportivilor tineri. Măuit cu durere la Serena Williams, o jucătoare de tenis fără egal, care toooot trage de timp, deși e clar că momentul retragerii a venit de ceva vreme. Ce face ea acum e doar o agonie, dureroasă și pentru ea, și pentru cei care am admirat-o. Deja mă doare sufletul gândindu-mă că Federer, cel mai elegant sportiv din întreaga istorie a sportului, nu doar a tenisului, probabil va traversa și el momente de cumpănă. Eram însă la tenis feminin. Fetele noastre au plecat grăbite rău de la USOpen, ultimul turneu de Grand Slam al sezonului, deși rezultatele din restul anului parcă ne dădeau ceva speranțe. Simona s-a cărat prima, pierzând din primul tur. Sorana și Irina, în următorul. Nu vorbesc de Gabi Ruse sau Jaqueline Cristian, că nu-s din același clip, nici caperformanțe, nici ca vârstă. Așadar, mie mi se pare că fetele alea 3 au obosit. În primul rând psihic. Și că până să începem să le întrebăm de nepoței, ar face bine să se gândească la copii.