Ne lipsesc Forlanii

Finala Europa League, prima în istoria acestei competiții a cărei titulatură s-a tot schimbat de-a lungul anilor, va rămâne cu siguranță în istoria fotbalului datorită prestației absolut formidabile a lui Forlan, omul care a înscris cam de patru ori (am socotit și bara de la începutul meciului, și pătrunderea aia neverosimilă, când a pus „pe tavă” pentru nu mai știu cine mingea care numai de-a dracului n-a vrut să intre în poartă), oficial contabilizându-se doar două din magnificele lui realizări. Ne-am convins o dată în plus că există pe lume sportivi-etalon, cei care „fac diferența”, cei ale căror prestații rămân în memorie, probabil până la moarte. Am avut șansa, mai ales datorită vârstei, să-i văd pe câțiva dintre coloșii fotbalului, fiecare dintre ei rămânându-mi în amintire cu câte o realizare cu totul specială: pe Pele, de exemplu, mi-l amintesc din meciul cu Cehoslovacia, din grupă cu noi, de la Guadalahara, în 1970, când… a ratat! Da. Dar după o preluare pe piept (la o lansare în adâncime, printre fundașii cehi) cum n-am mai văzut la nimeni, niciodată. Pe Bobby Charlton îl văd mereu înscriind golul din finala Cupei Campionilor dintre Manchester United și Benfica Lisabona (1968; sau ’69!?) când a înțepat o centrare șutată „la firul ierbii”, mingea s-a ridicat nu știu cât, iar apoi a coborât pe lângă stâlpul din dreapta portarului care, săracu’, crezuse că mingea a ajuns în tribună! Gicu Dobrin pentru mine va fi veșnic cel care a înscris golul umilirii supreme a lui Dinamo, la București, mângâind o minge pe la 18 metri care a încăput exact între mâinile portarului și stâlpul stâng al porții. Sunt jucători supremi. Iar realizările lor, ba chiar și ratările, așa cum e cazul lui Pele de mai sus, rămân și ele în istorie. Vă întreb: puteți să-mi relatați vreo ispravă a unui român din ultimii 10 ani care să vă fi rămas întipărită în amintire? Exceptând, desigur, autogolul de pe Bernabeu. Un autogol, e drept, memorabil, dar înscris de Nimenio, fapt pentru care ar intra mai degrabă la categoria „cretinisme” decât la „întâmplări memorabile”. Vom avea fotbal atunci când vom avea măcar un Forlan neaoș, gonit de la Manchester. Deocamdată, ai noștri sunt goniți de la Groznâi la Sofia.