N-ai economist… vine Dan!



Actuala componență a administrației americane la vârf în care abundă miliardarii în posturi-cheie mă face să mă întreb și să vă întreb dacă bogații lumii au preluat și puterea politică după cea economică. Rolul lor hotărâtor în viața societății a fost permanent, dar până în prezent acționau din umbră. Sunt arhicunoscute acțiunile de lobby (adică trafic de influență) ale giganților din domeniul petrolier, al industriei chimice (farmaceutice în primul rând) sau în industria militară. Interesele lor au determinat pacea sau războiul (comercial în primă fază), împărțirea sferelor de influență, a resurselor minerale și energetice, a rutelor de transport etc. Nu își doresc război decât în ultimă instanță pentru că un conflict le afectează și interesele proprii în mare măsură (embargou, distrugerea capacităților de producție, recrutarea angajaților etc.), dar când puterea politică îi deranjează nu ratează ocazia de a fi „îmbogățiți de război”.

Resursele financiare de care dispun le permit să corupă politicienii în permanență, nu doar în război, și să organizeze campanii de manipulare a maselor (recunoașteți asta acum?) pentru a le transforma în susținători ai alianței politico-industriale. Mai mult, în această perioadă de avânt tehnologic extraordinar, care presupune decizii administrative rapide („time is money”) și concentrarea unor investiții imense în domeniile de vârf (cu garanții statale), apropierea afacerilor de politică până la contopire este inerentă și se produce! Altfel, concurența din zonele autoritare (China, India etc.) va câștiga competiția și va cuceri piața (vezi cazurile mașinilor electrice, al cipurilor sau al panourilor fotovoltaice în Europa). Întrebarea care se pune este dacă decidenții politici (care nu sunt afaceriști ca Trump and co) trebuie să „relaxeze” normele democratice în numele dezvoltării și adaptării la piață. Greu de spus, dar nu trebuie, sub nicio formă, abandonate reglementările și controlul odată cu reducerea birocrației!

Cine câștigă și cine pierde în momentul în care conducerea politico-administrativă este preluată de către lumea afacerilor? Între parteneri în afaceri câștigul este, de regulă, reciproc (win-win), dar în relația dintre o conducere politico-economică și „masele largi populare” este doar un beneficiar major al bunăstării, această nouă construcție de putere în stat. Consider că noii „administratori” ai statului cu obiceiul de a dicta ca în cazul propriilor firme pun „între paranteze” democrația participativă reală și o înlocuiesc cu acțiuni de manipulare sofisticate și de succes în cazul celor slab educați. Mai mult, le fac astfel și un serviciu dictatorilor (nu este întâmplătoare prietenia între ei și dictatorii criminali), contribuind la menținerea regimurilor autocrate. Îi interesează doar prosperitatea lor și a camarilelor care îi slujesc!

Trebuie să privim cu un plus de atenție la modul în care reacționează societatea la acest marș al lumii bogaților spre fotoliile puterii politice la vârf. Personal, consider că cetățenii statelor democratice au cam fost luați prin surprindere de această evoluție și prin mijloace specifice transformați în adepți ai pragmatismului (real) și eficienței (pentru cine?) de care dau dovadă noii lideri. Este de dorit să ne adaptăm acestei evoluții, să-i contracarăm manifestările autoritare și să întărim controlul reciproc al puterilor în stat. La noi, spre exemplu, în favoarea puterii judecătorești, care refuză să răspundă pentru acțiunile sale, inclusiv în disprețul legii (vezi conflictul de interese).

Sper și cred că acest avânt spectaculos al puternicilor economiei mondiale spre vârful puterii politico-administrative să fie doar o etapă în evoluția societății umane!



Recomandări

Cockteil… cu amor, umor și poezie. România, într-o eternă tranziție (3)?