Tovarășul Deng, urmașul lui Mao la conducerea Chinei, a realizat o transformare uriașă a ideologiei comuniste, care sigur i-a făcut să se răsucească în morminte pe Marx, Lenin, Stalin etc. Nu a schimbat sigla comunistă (secera și ciocanul), nu s-a atins de culoarea roșie a drapelului revoluționar și nu a abandonat principiul de bază al comunismului, respectiv existența unui partid unic conducător (celelalte formațiuni reprezintă dușmanii de clasă!).
Dar a „uitat” sloganul tovarășului Lenin, care spunea că proprietatea privată creează zi de zi și ceas de ceas capitalismul, adică dușmanul de moarte al comunismului. Pentru toți ideologii și conducătorii comuniști această abordare economică, ce a permis inițiativa privată și acumularea de averi într-o țară „socialistă”, a fost și este o blasfemie! Dar a avut succes. Cei care au păstrat puritatea ideologică (Coreea de Nord, Cuba) s-au cufundat în sărăcie extremă și represiune internă barbară. Dar să vedem care sunt efectele acestei „privatizări a comunismului” (termenul îmi aparține) sau ale construirii socialismului cu specific chinezesc, cum se spune la Beijing.
Fără îndoială sunt efecte clar pozitive sub aspectul creșterii nivelului de trai, chiar dacă discrepanțele între veniturile cetățenilor obișnuiți și „oligarhii roșii” sunt imense, chiar mai mari decât în capitalismul putred. Inițiativa privată susținută de investiții externe foarte mari (globalizarea în zona comunistă, tovarăși!), chiar dacă s-a făcut sub „atenta supraveghere” a Partidului unic, a „scos din foamete” (la propriu!) regiuni imense din China, Vietnam, Laos etc. Și în lipsa democrației, capitalismul în economie se dovedește o alternativă de succes la „economiile de comandă” specifice statelor socialiste în perioada secolului XX! Dezvoltarea zonelor neglijate anterior de comuniști a contribuit și la reducerea semnificativă a tensiunilor sociale (amintiți-vă de anii `80 în România și lipsurile generale), la creșterea economiei mondiale și la o mai mare implicare a populației în Progresul Național și Mondial. Iar când economia se dezvoltă, și pacea internă, dar mai ales mondială, se menține! Dar cu excepții!
Din păcate, creșterea economică nu a atras și democratizarea societății comuniste, așa cum prevedeau gânditorii din vest. Și acest lucru nu este singurul efect negativ în evoluția capitalismului în țările cu regimuri socialist-comuniste la conducere. Creșterea economică și a nivelului de trai sunt argumentele centrale ale ideologilor partidelor comuniste în campaniile lor de legitimare a conducerii autocrate și a represiunii contra acelor „rătăciți” sau finanțați de „oculta mondială”, cum se spune acum! Iar susținerea regimurilor dictatoriale de capitalismul din economie face ca potențialul agresiv al statelor conduse de partide și lideri comuniști să se mențină și să crească aberant de mult (vezi înarmarea intensă a Chinei). Suntem în plin „război hibrid” pe toate planurile, care se intensifică și din cauza agresiunii Rusiei sau a Iranului pe față! Iar țările din regimuri antidemocratice s-au unit („axe ale răului”!).
Perspectivele de viitor, în ciuda prezentului care ne îngrijorează, sunt (sau îmi place să cred) clar spre democrație, care asigură cadrul politico-administrativ al unui progres permanent. Dorința de libertate pe toate planurile a cetățenilor planetei va avea succes! Iar agresivitatea dictatorilor din zilele noastre denotă, după mine, disperarea lor. Iar soluția „lumii libere” este alianța națiunilor democratice, fermitate în fața barbariei agresive și impunerea Cartei ONU ca fundament al relațiilor internaționale! Altfel… Doamne ferește!
