N-ai economisit… vine Dan!

Dezvoltarea economică, progresul tehnologic galopant, fluxurile financiare internaționale sau lupta pentru controlul resurselor minerale și energetice sunt prioritățile planetei. Și nu numai ele! Iar în climatul de insecuritate extins, gestionarea urgențelor mondiale și construirea unui climat de pace și echitate între state și zone devine tot mai dificilă. Participarea tuturor națiunilor la o bună utilizare a resurselor, la o cât mai justă repartizare a beneficiilor economico-sociale și la reducerea utilizării forței în relațiile internaționale par a deveni tot mai iluzorii. Aceste deziderate trebuie însă urmate permanent pentru că situația actuală trebuie corectată, iar abandonarea unor state sau zone geografice considerate „periferice” este cea mai proastă variantă, generatoare de conflicte, migrație în masă și atentat la viața a milioane de locuitori ai planetei. După război, sub imperiul crimelor terifiante, statele lumii au înființat și organizat instituții internaționale menite a gestiona problemele interstatale prin negocieri și compromisuri și a dezvolta un climat al păcii și încrederii mutuale. Funcționarea acestor organisme nu este nici pe departe optimă, birocrația este în multe cazuri sufocantă, dar în bună parte și-au îndeplinit scopul, respectiv rolul de mediator obiectiv. Să vedem care sunt (vom enumera puține!) și mai ales cât sunt de eficiente și ce instrumente politice, financiare sau de coerciție dețin.
În primul rând, ONU, dar mai ales agențiile sale specializate pe domenii, de la mediu la controlul utilizării combustibililor nucleari, deține un rol fundamental în menținerea unui climat de încredere între state și alianțe de state. Medierea pe care a asigurat-o în perioada Războiului Rece a fost decisivă în evitarea unei confruntări între cele două superputeri în mod direct. Pe plan economic, GATT (acordul general pentru tarife și comerț) a reușit să promoveze economiile unor state „în curs de dezvoltare” (precum România!) pe piețele internaționale prin acordarea de facilități consistente. Situația alimentară gravă din mai multe state (Africa și Asia) a fost măcar parțial îmbunătățită prin FAO, agenția specializată în domeniu. Dezastrele umanitare au fost aplanate în multe cazuri prin agențiile specializate în intervenții după cutremure, inundații sau secetă extremă.
Pe plan financiar (și nu abordez fără motiv separat subiectul), FMI și Banca Mondială (atât de bârfite de cei care urăsc controlul utilizării fondurilor publice!) au intervenit în cazul multor țări în dificultate și le-au salvat din mâinile „asasinilor economici” (state precum China sau bănci și fonduri de investiții). Multe țări din Africa și Asia au fost iertate de datorii, au beneficiat de reeșalonări ale ratelor, iar în această perioadă se comportă ca adevărați „reprezentanți” ai statelor sărace în negocierile cu creditorii. Se poate și mai bine? Da! Și eforturi de perfecționare și corectare erorilor există!
Organismele internaționale trebuie să-și extindă activitatea în noile domenii ale dezvoltării planetei (inteligența artificială, biotehnologie, energia viitorului etc.) pentru a nu se transforma dintr-un motor al progresului într-o armă a dominației!
Trebuie să avem încredere! Fără…!!
Dan Strutinschi