Mesajul muzical are, după cum oricine poate mărturisi, un efect profund asupra ființei noastre lăuntrice. În consecință, fiecare persoană are preferințele sale în materie de muzică. În ultimii ani, odată cu eflorescența, blamată de unii, aclamată de alții, a genului hibrid orientalo-balcanic numit manele, discuțiile asupra calității peisajului muzical românesc au fost multe și aprinse, prilejuind chiar, la un moment dat, interogații asupra standardelor culturale autohtone. Cert este că mulți români, tineri, dar și destui adulți, și-au găsit (și își găsesc în continuare) relaxarea muzicală exclusivă în aceste melodii.
Mergând în casele, în apartamentele sau în curțile românilor, e imposibil să nu auzi, uneori chiar la cote acustice greu de suportat, refrenele acestui gen de lăutărie modernizată. Pe stradă, în școli, în mijloacele de transport sau în orice tip de spațiu public auzi, din când în când, câte un tânăr reproducând triluri manelistice la modă. Mai nou, se practică diverse variații pe teme etno, unele dintre ele apropiindu-se cu pasiune de un soi de imitație ieftină a melodiilor tradiționale.
Pe lângă acestea, la fel de savurat este stilul pop-dance, la mare căutare astăzi, fredonat mai ales de către adolescenți. Succesul acestor curente muzicale se datorează, în mare măsură, și unei intense popularizări mediatice de care se bucură vedetele de profil. N-ar fi însă o problemă atât de gravă dacă textele și dansul pe care le promovează aceste genuri muzicale în frunte cu reprezentanții lor nu ar fi adevărate surse de crasă vulgaritate și subcultură.
Iată în ce constă, așadar, incompatibilitatea lor cu ambianța căminului creștin. Să ne gândim, de pildă, la impactul lor educativ asupra copiilor. Cât de mare este diferența între impulsurile trupești și psihice pe care ți le dă o manea sau o melodie dance hiperdinamică și starea sufletească indusă de ascultarea unei cântări bisericești (psaltice bizantine, bunăoară) ale cărei linii melodice caracteristice conțin un puternic stimul religios! E suficient să ne gândim că, în cadrul slujbelor la care participăm, principala influență asupra sentimentelor noastre religioase o exercită muzica bisericească ortodoxă care, executată corect și cu simț estetic, are un potențial artistic și duhovnicesc inedit. Creștinului familiarizat cu atmosfera liturgică, muzica ortodoxă are rolul de a-i inspira un mod de gândire și de simțire pe măsură, evocându-i duhul evlavios al slujbelor la care participă. Aceasta are un efect deosebit asupra conștiinței, orientând-o spre valorile credinței. Ei bine, îndrăznesc să sper că și cuiva care nu frecventează regulat biserica îi poate folosi ascultarea muzicii bisericești! Cunosc, bunăoară, familii în casele cărora se aude permanent, în surdină, muzică bisericească, și pot spune că „aerul” familial respectiv este unul plin de pace și echilibru. Alți numeroși creștini dau mărturie despre cât de mult îi ajută și îi inspiră muzica bisericească în clipele de rugăciune personală sau de familie. De asemenea, mulți dintre credincioșii care participă la cântarea din biserică apreciază că audierea cât mai deasă a diferitelor melodii ortodoxe acasă le-a prilejuit o îmbunătățire considerabilă a posibilităților proprii de a cânta bisericește, ceea ce îi face să se simtă mult mai implicați în slujirea cultică.
Iată doar câteva motive pentru care îi povățuim pe cititorii noștri să adopte muzica bisericească ortodoxă (de altfel foarte accesibilă prin intermediul producțiilor audio și al radioului ortodox) ca mijloc de înduhovnicire a mediului familial.
(Pr. prof. drd. Marius Daniel CIOBOTĂ)
