Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni, care ființează din anul 1975, când în semn de „omagiu, recunoștință și afecțiune sufletească” pentru locul din care s-a ridicat, maestrul a donat comunității locale fălticenene o importantă parte a operei sale, constând în cca. 300 de sculpturi și peste 1.000 de desene care constituie astăzi zestrea cea mai de preț a urbei, se află încă, în ceea ce privește lucrările de reabilitare, sub semnul speranței. Imobilul, care adăpostește cea mai bogată colecție de autor din România, datează din anul 1846 și a aparținut inițial postelnicului Alecu Botez Forăscu, devenind ulterior sediul Prefecturii Județului Baia. Așa cum ne-a spus directorul instituției, prof. Gheorghe Dăscălescu, lucrările de reabilitare, care au început în anul 2003, s-au oprit odată cu cheltuirea sumei alocate de 3 miliarde de lei. „Lucrările trenează în momentul de față”, a precizat el. „De patru ani de zile – a subliniat Gheorghe Dăscălescu – suntem într-un perpetuu șantier, iar publicul ne ocolește, știind că muzeul este închis. Noi am organizat însă în clădirea anexă o galerie cu trei săli în care am expus o parte din colecție, pentru ca cei care vor să vadă operele maestrului Ion Irimescu să poată avea acces chiar dacă imobilul principal este închis”. „La funeraliile maestrului – a continuat el – reprezentanții guvernului au promis că vor mai acorda fonduri pentru continuarea lucrărilor dar, din păcate, până acum nu am mai primit nimic. Noi n-am stat cu mâinile încrucișate să așteptăm doar bani de la guvern, am mai angajat discuții cu niște olandezi care au fost pe la noi și care ne-au spus că vor încerca să ne ajute”. Gheorghe Dăscălescu a accentuat faptul că, din acest an, a mai apărut o speranță în urma tratativelor pe care le-au purtat cu reprezentanții Comunității Montane Valle Roveto din Italia, având ca bază bunele raporturi existente între regiunea Abruzzo și Prefectura Suceava, reprezentanții Primăriei Municipiului Fălticeni și deputatul Romică Andreica. „S-a încheiat și un acord de principiu – a adăugat el – și credem că la sfârșitul acestei veri vor fi punctate lucrurile în mod concret”. Directorul executiv al Direcției Administrație Publică Locală, Corneliu Monoranu, ne-a declarat că „povestea încercărilor de a renovare a Muzeului pleacă din anul 2003, de la centenarul maestrului”. El a participat atunci din partea Primăriei Municipiului Fălticeni la ședințele comitetului de organizare a centenarului de la Ministerul Culturii și Cultelor (MCC) și spune că „pe ultimii metri de discuție, din cele 12 miliarde alocate manifestării, 3 miliarde au fost destinate lucrărilor de renovare ale muzeului”. „Banii – face el precizarea – au fost alocați în același an instituției Primăriei, deconturile făcându-se pe bază de factură pe măsură ce s-au realizat lucrările, care au constat în esență în consolidarea fundațiilor, ajungându-se în faza ranforsărilor și a executării tencuielilor interioare”. „Cert este – spune el – că de aproape doi ani muzeul este închis, banii s-au terminat, dar imobilul nu este încă reabilitat și renovat. S-au încercat diverse variante, s-a solicitat o nouă finanțare prin MCC, însă ni s-a răspuns că muzeul este în patrimoniul municipalității; și Consiliul Județean Suceava ne-a spus că nu poate finanța un obiectiv care nu-i aparține. O rază de speranță a răsărit în urmă cu câteva luni, în primăvara acestui an, când pe baza unui protocol de colaborare cu Regiunea Abruzzo din Italia, mai precis cu Comunitatea Montană Valle Rovetto, s-a configurat un proiect în vederea finanțării lucrărilor de reabilitare a muzeului și, mai mult decât atât, a realizării unui centru național, așa cum a vrut maestrul Irimescu, dacă nu chiar ca titulatură, măcar ca structură, care să cuprindă muzeul în sine și anexele cu galeria, în care se dorește înființarea unei școli de formare artistică” . „Ce știm deocamdată – a încheiat el – este faptul că propunerea de proiect se află la Bruxelles și se pare că s-a aprobat deja suma pentru consultanță. Așteptăm un răspuns concret pentru că e vorba de un proiect de 2.700.000 de euro, o sumă foarte mare, care ne-ar permite să realizăm ceea ce ne-am propus”.
