Pe scena Teatrului Municipal „Matei Vișniec” Suceava a avut loc duminică seară, 21 mai, musicalul „Leul Ra”, o poveste emoționantă, care te face cu greu să-ți oprești lacrima care tocmai vrea să alunece pe obraji, dar și cu hohote de râs și aplauze la scenă deschisă. Spectacolul compus de Marius Popa și regizat de Cezar Ghioca, cu actori ai Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sf. Gheorghe, alături de cântăreții Dalma Kovacs și suceveanul Ciprian Teodorescu, doi foști concurenți de la Vocea României, au adus în oraș lumea fascinantă a circului Mondoludi, o lume plină și de suferințe, de dureri ascunse, de războaie interioare, de răzvrătiri.
Am asistat la un spectacol de aproape trei ore cu pauză, în care printre zâmbete și lacrimi în colțul ochilor am descoperit, de fapt, ceea ce spunea și Ciprian Teodorescu, care a interpretat rolul principal – Leul Ra, că „toate animalele din circ sunt arhetipuri umane, sunt tipologii de oameni și nu există om care să nu fie cuprins în distribuție”. În funcție de starea pe care a avut-o fiecare spectator, de cum s-a văzut „distribuit” în piesă, a râs, a plâns, „năucit” de incursiunea pe care a făcut-o alături de adevăratele personaje de la circ, într-o lume aparent diferită, dar de fapt atât de asemănătoarea cu a noastră. Viață, teatru și circ.
Pe nisipul arenei…
În repetate rânduri, actorii îi anunță pe spectatori că „E circul în oraș”, cu saltimbanci, animale dresate, numere de apariție și dispariție, iluzionism și, vedeta companiei conduse de Mister K. (rol interpretat de Sebastian Marina), fiorosul Leu Ra, care, îmbrăcat într-o platoșă de oțel, sare în fața gloanțelor. Nisipul arenei, lumea Mondoludi nu este ceea ce pare. Această lume scoate la iveală ambiții, rivalități, depresii, patima jocului de cărți, multe iluzii, pe care de multe ori le întâlnim și în arena vieții noastre.
Personajele din arena circului („Hamsterul Fofi”, „Nevăstuica Kika”, „Foca Didina”, „Macarillo”, „Elefantul Momo”, „Iagoneril”) cred că sunt „toți pentru unu”, dar acest unu este doar dresorul Mister K., directorul circului. Regizorul și textierul Cezar Ghioca, împreună cu compozitorul Marius Popa, reușește să alterneze în spectacol momentele vesele cu momentele triste, chiar tragice, astfel că, la fel ca și în viața reală, nu doar în circ, lucrurile bune și lucrurile rele se întrepătrund.
Însetat de libertate
Leul Ra, vedeta circului, acela care-i aduce cei mai mulți bani lui Mister K., refuză să mai intre în arenă, sătul de aplauze, tânjind după o libertate de care nu știe absolut nimic. Poate doar în vis. Încurajat și de iubirea pe care i-o poartă fiicei lui Mister K., Cabiria, rol interpretat de Paula Rotar, Leul Ra, însetat de libertate, încearcă să părăsească definitiv circul, doar că până să-l înfurie pe directorul circului are de înfruntat colegii de arenă.
Regizorul Cezar Ghioca a spus că Leul Ra poate întruchipa „nevoia unui personaj supradotat de a-și împlini potențialul pe care nu și-l poate împlini într-o societate care-l constrânge“. Planul de evadare pus la cale de Cabiria, „bântuită” de amintirea mamei (rol interpretat de Dalma Kovacs), dar și de propriile visuri neîmplinite, eșuează. Cu toate acestea, spectacolul se încheie în mod neașteptat. În ciuda aparențelor și a conflictelor interioare de pe arena circului, viața învinge moartea și spectatorul pleacă cu speranța că trebuie doar să creadă și să lupte pentru propriile aspirații, pentru ca acestea să fie atinse.
O echipă de profesioniști
Povestea Leului Ra a fost foarte bine pusă în scenă de luminile lui Bako Zsigmond, sugerând perfect atmosfera de circ, de aranjamentul orchestral al lui Gabriel Pîndici, de antrenamentul vocal asigurat de Luiza Zan, de costumele Elenei du Soleil, de decorul Ralucăi Alexandrescu, de machiajul lui Beteg Zsuzsa, precum și de coregrafia lui Bordás Attila. Jocul actoricesc, mișcările scenice, vocile și textele foarte bine alese au contribuit la succesul „Leului Ra”, un musical care merită văzut și revăzut.
Zilele Teatrului „Matei Vișniec”, ediția I, s-au încheiat duminică seară odată cu „Leul Ra”, în aplauze, cu publicul ridicat în picioare, care a chemat și rechemat actorii pe scenă, pentru a le mulțumi și a-i răsplăti pentru un spectacol de excepție.
