Pusesem totul la cale, încă de-acum câțiva ani. Împreună cu un prieten, ziarist sportiv, firește, urma să vizităm fotbalul la el acasă. Și dacă România nu se califică? Am căzut de acord că naționala lui Pițurcă mai mult ne-ar fi încurcat. Însemna să stăm priponiți într-o zonă anume, iar noi ne doream să colindăm. Fie, am conchis noi, generoși, ciocnind berile, lasă-l pe nea Piți să ne califice, că noi ne vedem de ale noastre. De scris, am fi scris pe rând, o zi unul, o zi altul. „Și noi am fost pe contul nostru”, așa s-ar fi numit. V-ați dat seama unde băteam, la „Și noi am fost pe Conte Verde”, a lui Ioan Chirilă. În primul rând pentru că da, finanțarea s-ar fi făcut cu credite, câteva mii de Euro fiecare, după cum ne evalua banca. Socoteam că ne descurcăm cu oricât, nu eram pretențioși. Iar în al doilea rând, urma să călătorim întocmai ca în cartea lui nea Vanea, echipa României îmbarcându-se pe pentru Mondialul din 1930 pe transatlanticul Conte Verde. Nu mai există acum transatlantice, dar o descurcasem și pe-asta, am fi urcat la bordul unui vas comercial la Catania sau Messina. Păi fie și numai călătoria asta, cu botezul tradițional la trecerea Ecuatorului, ar fi făcut toți banii! Apoi, în Brazilia, am fi făcut figură de turiști săraci, nici n-ar fi trebuit să ne străduim prea mult… Cu meciurile propriu-zise am fi avut destul de puțină treabă, ne interesau atmosfera și locurile. Hai, poate ne-am fi băgat la un Iran cu Nigeria sau la o Algerie cu Coreea de Sud, dar nu mai mult. Visam să ne amestecăm cu o națiune aflată în sărbătoare, într-o samba continuă, să încercăm porradinha sau caipirinha prin taverne, poate că mai aveam și altele prin cap. Cu vechiul meu tricou cu Zico, cel mai bun fotbalist brazilian din istorie care n-a fost niciodată campion mondial, m-aș fi băgat la joacă pe Copacabana…
Stop joc… Între timp, presa centrală s-a dus în cap, iar noi n-am mai fost eligibili pentru nicio bancă. Viața ne-a tocit, ne-am legat și noi cu altele la cap. Acum ne uităm descumpăniți cum brazilienii fac antipropagandă pentru turism și ne mințim că e mai bine așa, ancorați în realitate.