Mi-ar fi fost tare drag să scriu despre omul pe care îl consider nu doar cel mai mare jucător de tenis din istoria acestui sport, ci chiar cel mai grozav sportiv produs de specia umană, Roger Federer. Numai că nu știu dacă Gabi Manță, colegul meu de rubrică, și-a epuizat comentariile tenisistice, așa că îi ofer ocazia să-i aducă el lui Roger elogiile mai mult decât cuvenite acum, când a câștigat primul titlu din cea de a doua sută. Nu cred că va atinge 200, dar recordul omologat de 109 titluri cred că îi este la îndemână. Faptul că a câștigat la pas finală cu Isner nu cred că poate fi pus pe seama accidentării măciucarului în setul doi, întrucât, perfect sănătos, îl pierduse pe primul la 1! Noroc e însă în cazul Simonei Halep care pare să recidiveze în maniera în care avansa în clasament în urmă cu vreo 3 ani: după fiecare înfrângere, mai urca un loc sau două! Așa s-a întâmplat la Miami,unde a urcat de pe 3 pe 2, după o înfrângere cât se poate de clară. Bine măcar că nu ne-a mai povestit că s-a rupt de plâns în vestiar după, așa cum zisese la Indian Wells. Tot cu mult noroc a câștigat Lewis Hamilton cursa din Bahrain, unde Leclerc avea un avans uriaș cu vreo 12 tururi înainte de finish. Numai că niște chestii la motor l-au făcut să piardă locul 1, apoi și locul 2, iar când era să plece de pe podium, Verstapen urmând să-l depășească în câteva sute de metri, l-a lovit și pe el o bucățică de noroc chior, pe pista explodând un motor și făcând să intre safety car-ul, în urma căruia s-au târâit cu toții ultimele 3 tururi, astfel că Leclerc s-a ales cu locul 3! Hai că mai avem: noroc că Steaua a câștigat totuși meciul, că altfel vă imaginați ce ar fi fost la gura lui Gigi la adresa brigăzii lui Hațegan! Norocul lui Hațegan, al lui Sovre și al lui Sebi (că de data asta au greșit toți, în mod egal) a fost scorul final, același cu al altor norocoși, numiții Real de Madrid. A fost 3-2 contra ultimei clasate, Huesca, cu golul victoriei înscris în ultimele minute. Dacă nu venea, ce credeți că ar fi spus publicul despre antrenorul Zidane, cel care n-a găsit nimic mai breaz de făcut decât să-l pună în poartă pe fiu-său! Dar Zizou este și el nu doar un mare antrenor, ci și un mare norocos.