Fostul lider libian Muammar Kadhafi a murit în urma rănilor suferite într-un raid aerian efectuat la Sirt, NATO confirmând existența unei astfel de operațiuni, informează CNN.
NATO a anunțat că avioanele Alianței au atacat ieri o coloană de vehicule pro-Kadhafi în apropierea orașului Sirt. „Aceste vehicule dotate cu arme efectuau operațiuni militare și reprezentau o amenințare clară la adresa civililor”, a explicat colonelul NATO Roland Lavoie.
Potrivit unor surse citate de Corriere della Sera, Muammar Kadhafi era grav rănit în momentul capturării, având plăgi la ambele picioare și în zona capului.
Fostul lider libian a murit în ambulanța care îl transporta la spitalul din Misrata.
Ultimele cuvinte ale lui Muammar Kadhafi: „Cine sunteți, ce se întâmplă? „
Muammar Kadhafi era conștient la scurt timp după ce fusese rănit și li s-a adresat combatanților care îl capturaseră, afirmă membri ai CNT, citați de CNN.
Potrivit surselor citate, imediat după ce a fost împușcat, Kadhafi era conștient, deși avea răni grave la picioare și la cap.
Kadhafi „a întrebat: «Cine sunteți, ce se întâmplă», dar apoi a murit, în drumul spre spital”, precizează un membru al Consiliului Național de Tranziție din Libia.
Potrivit sursei citate, fostul lider libian a fost urcat într-o ambulanță pentru a fi transportat la spitalul din Misrata, dar a murit pe drum.
Îndepărtat de la putere de revoluție, după 42 de ani de dictatură
Muammar Kadhafi, care a condus Libia cu o mână de fier timp de 42 de ani, a murit ieri în timpul confruntărilor din orașul Sirt, potrivit unui purtător al noului regim libian, relatează AFP.
A fost nevoit să fugă, în august, după opt luni de revoltă, susținută de o intervenție NATO, când Consiliul Național de Tranziție (CNT) a preluat controlul asupra capitalei libiene, Tripoli.
Kadhafi, în vârstă de 69 de ani, a continuat, până în ultimele momente, să îndemne la „rezistență” împotriva „cruciaților” occidentali și la înfrângerea „insurgenților” care ar fi avut, susținea el, legături cu Al-Qaida, pe care-i numea „șobolani”.
Aceiași insurgenți, care au preluat controlul asupra Libiei, sunt cei care au anunțat marți capturarea sa în orașul Sirt din regiunea sa natală, asediat de mai multe săptămâni. Dar informația a fost ulterior dezmințită de mai multe surse, fără să poată fi obținute mai multe detalii asupra circumstanțelor acestei capturări.
„Regele regilor tradiționali din Africa”
Autoproclamat „regele regilor tradiționali din Africa”, „Ghidul”, aflat la putere de 42 de ani, se poate mândri și cu un alt titlu, și anume cel de decan al șefilor de stat africani, de la moartea, în iunie, a președintelui Gabonului, Omar Bongo Ondimba.
Născut, conform propriei legende, într-un cort beduin, în deșertul de la Sirt, la 7 iunie 1942, Muammar Kadhafi, fiul unui cioban, primește o educație religioasă strictă și intră în armată, în 1965. La vârsta de 27 de ani, îl îndepărtează în mod pașnic de la putere pe bătrânul rege Idriss, la 1 septembrie 1969.
În 1977, proclamă „Jamahiriya”, un „stat al maselor” care guvernează prin comitete populare alese. În „Cartea (sa) Vrede”, preconizează o democrație directă, unind socialismul cu gândirea islamică. Democrația nu poate fi stabilită prin urne: „Alegerile sunt o mascaradă”, afirma el.
Stilul de viață, ținutele tradiționale, modul excentric de a exercita puterea în această țară imensă și bogată în petrol dar puțin populată, par incongruente și imprevizibile atât pentru occidentali, cât și pentru arabi. Adoptă comportamente care reușesc, uneori, să îi indispună pe partenerii săi.
În uniforma militară decorată cu aur sau în tunica specifică beduinilor, îi placea să își primească oaspeții în cort, la Sirt sau în curtea cazarmei Bab El Azizia, în centrul Tripoli, înconjurat de femei-soldați, „amazoanele” sale, și se hrănește frugal, în special cu lapte de cămilă.
Personaj teatral, Kadhafi este singularizat de acte și declarații care au amuzat lumea, înfruntându-i pe omologii săi arabi sau emițând teorii foarte personale despre istorie și oameni.
Libia va constitui, timp de mai mulți ani, obiectul unor embargouri
În cadrul unui summit arab, în 1988, a purtat o manușă albă în mâna dreaptă. A explicat că vrea să evite, astfel, să strângă „mâini pătate de sânge”. La summitul următor, se află alături de fostul rege saudit Fahd. Fumând țigări groase, se întorcea ostentativ către vecinul său de fiecare dată când exala fum.
Acuzat de „terorism”, devine ținta occidentalilor. Orașul Tripoli este bombardat de Statele Unite în aprilie 1986. Libia va constitui, timp de mai mulți ani, obiectul unor embargouri, în urma atentatelor comise asupra unui avion american deasupra satului Lockerbie, în Scoția, soldat cu 270 de morți, în 1988, dar și asupra unui avion francez, în Niger, soldat cu 170 de morți, în 1989, pentru care Tripoli își va asuma responsabilitatea și va acorda despăgubiri familiilor victimelor.
În anii ’90, slăbit pe scena mondială, dezamăgit de partenerii săi arabi, se întoarce către continentul negru și nu încetează să pledeze pentru înființarea „Statelor Unite ale Africii”.
Este ales la conducerea Uniunii Africane (UA), la începutul lui 2009, și deține această funcție timp de un an. După un an haotic, în care luările sale de poziție disonante au afectat imaginea instituției, îi cedează locul președintelui din Malawi. Este dezamăgit de omologii săi arabi, pe care-i acuză de „vânzarea Palestinei”.
În 2003, anunță anihilarea programelor sale secrete de înarmare. În anii următori este primit cu fast, după eliberarea infirmierelor bulgare acuzate injust de infectări cu SIDA, atât la Paris, cât și la Roma, fosta putere colonială în Libia. Puternic grație resurselor de petrol, reușește în 2008 să pună capăt trecutului său cu Italia, obținând scuze și despăgubiri din partea Romei pentru perioada colonială.
Mai recent, a determinat Elveția să se plieze și să îi prezinte scuze, la un an după ce fiul său Hannibal a fost arestat la Geneva pentru violențe împotriva unor servitori.
Îl întâmpină triumfal pe Abdelbasset al-Megrahi, libianul condamnat pentru atentatul de la Lockerbie și eliberat de Scoția, generând indignarea Washingtonului și Londrei.
Totul se schimbă la 15 februarie 2011, odată cu insurecția, preluarea controlului asupra orașului Benghazi de către rebelii din cadrul Consiliului Național de Tranziție (CNT) și intervenția NATO, autorizată de ONU la 17 martie.
Curtea Penală Internațională (CPI) a emis împotriva lui Kadhafi, fiului său Seif al-Islam și cumnatului său Abdallah al-Senoussi un mandat de arestare pentru „crime împotriva umanității”.
Muammar Kadhafi a fost ucis într-un raid aerian efectuat la Sirt
