Moș Nicolae, Sfântul care aduce daruri

Cine nu își pregătește ghetele în ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei? Toată lumea știe că Moș Nicolae le aduce daruri copiilor cuminți sau o vărguță celor care o merită. Dar nu toată lumea știe că mulți soldați și pescari îl consideră pe Sfântul Nicolae ocrotitorul lor. Iar credințele vechi spuneau că iarna începe cu Moș Nicolae, care își scutură barba ca să ningă. Adevărul este că Sfântul Nicolae este iubit în toată Europa, nu numai la noi, și nu de ieri, de azi, ci de sute de ani. Până și numele american al lui Moș Crăciun, Santa Claus, vine de la numele Sfântului Nicolae, Sinterklaas în flamandă! Amintirea arhiepiscopului milostiv, care lăsa bani pe furiș celor necăjiți, s-a transformat, Sfântul devenind un moș care vine pe furiș și lasă daruri nu numai nevoiașilor, ci tuturor copiilor. Atunci, ce e fantezie și ce e realitate în viața Sfântului-Moș Nicolae?
Sfântul Nicolae a trăit pe vremea împăraților romani Dioclețian și Maximilian, mutându-se la cer în anul 340 d.Hr. Se știe că a fost pustnic și pentru credința și minunile pe care le-a făcut încă din timpul vieții a ajuns arhiepiscop al Mirelor Lichiei, regiune care astăzi îi aparține Turciei. A fost întemnițat pentru propovăduirea dreptei credințe și eliberat de Sfântul Constantin cel Mare, când a ajuns împărat. Sfântul Nicolae a murit la adânci bătrâneți, iar moaștele sale, care sute de ani au fost adăpostite în catedrala din Mira, au fost „furate“ și duse în 1087 în sudul Italiei, la Bari, ca să nu cadă în mâinile musulmanilor. Acolo se găsesc și astăzi.
Ajutătorul celor în primejdii
Se spune că, pe când era arhiepiscop, se furișa noaptea prin cetate ca să afle nevoile oamenilor și să-i ajute cu cât putea. Un tată necredincios voia să-și oblige cele trei fete să păcătuiască pentru că era sărac; Sfântul i-a lăsat, pe rând, trei pungi cu bani, o zestre suficientă pentru fete, care s-au căsătorit și au trăit cinstit. O poveste spune că le arunca banii pe horn și o pungă a nimerit într-un ciorap pus la uscat. A treia oară, a fost văzut de tatăl fetelor, care i-a dat slavă lui Dumnezeu pentru mila pe care i-a arătat-o. El ar fi dezvăluit oamenilor din cetate că arhiepiscopul Nicolae este binefăcătorul care îi ajutase pe atâția. Și de atunci, se spune, ar fi rămas obiceiul să-ți pregătești ciorăpeii sau ghetuțele în noaptea Sfântului Nicolae, căci, cine știe, poate primești un dar…
Dar Sfântul Nicolae i-a ajutat prin rugăciunile sale și pe oamenii aflați în primejdie pe mare, salvându-i de la înec și potolind furtunile. De aceea, i se roagă pescarii și marinarii. În Delta Dunării, exista obiceiul ca oamenii să ia o icoană a Sfântului cu ei în barcă, să-i ajute la pescuit și să-i ferească de primejdii.
Sfântul Nicolae, în povești și credințe
Oamenii au păstrat amintirea faptelor sale bune și de sute de ani povestesc cum le-a ajutat pe fetele sărace și cum i-a salvat pe corăbieri de la înec, mai schimbând câte ceva pe ici, pe colo. Așa a apărut credința că el a oprit potopul, altfel scufunda corabia lui Noe. Se spune că ar fi fost corăbier și s-au înecat toți, în afară de el. S-a rugat fierbinte lui Dumnezeu și oamenii au înviat.
Țăranii noștri i-au purtat multă iubire și respect. Pentru ei, este al doilea sfânt făcut de Dumnezeu; stă în stânga Domnului și, în noaptea de Sfântul Vasile, când se deschid cerurile, oamenii curați îl pot vedea stând cu Dumnezeu la masa raiului.
Sfântul Nicolae, în calendarul popular…
Înainte de inventarea meteorologiei, oamenii au învățat să cunoască ritmurile naturii și semnele care prevestesc schimbarea vremii. Așa au observat că, nu mult după sărbătoarea Sfântului Nicolae, ziua începe din nou să crească. Aceasta se întâmpla înainte de a se schimba calendarul, în 1923. Deci, după calendarul vechi, Sfântul Nicolae cădea pe 19 decembrie de astăzi, adică foarte aproape de solstițiul de iarnă, când, într-adevăr, începe să crească ziua. Ca să arate că ziua se mărește cu foarte puțin în fiecare zi, spuneau că se lungește cu cât se sucește puiul în găoace.
Ei au mai observat ceva: faptul că soarele nu răsare întotdeauna în același loc, ci în locuri diferite între est și sud. În această zi, spuneau bătrânii cei înțelepți, soarele răsare la miazăzi și, începând cu această dată, alungat de Sfânt, începe să răsară tot mai spre est, până la Sfântul Toader (în preajma echinocțiului de primăvară, când soarele răsare la est), care îl alungă din nou spre miazăzi.
Bătrânii erau atenți și la vreme, ca să prevadă cât de lungă va fi iarna. Ei le spuneau nepoților că, dacă Moș Nicolae aduce zăpadă, iarna va fi scurtă; o va alunga Sfântul Ioan, pe 7 ianuarie. Dacă Moșul „a întinerit“ și nu este zăpadă, atunci iarna va fi lungă. Tot în această zi se pun crenguțe de măr în apă. Dacă înfloresc până la Anul Nou, anul care vine va fi roditor. Înainte, din această crenguță înflorită se făcea sorcova pentru prima zi a anului; nu se cumpăra de la prăvălie!
O surpriză pentru părinții tăi
Te-ai obișnuit să primești numai tu daruri de la Moș Nicolae? Ce-ar fi să le faci și tu o surpriză părinților tăi? Îți propun o rețetă de fructe trase în ciocolată. Fiind făcute de tine, vor fi de două ori mai gustoase!
Fructe trase în ciocolată
Topește o ciocolată amăruie (de post) într-un vas de metal mic, dar nu direct pe flacără, ci într-un vas cu apă pus pe foc mic. Amestecă des. Pregătește-ți fructele: felii de mere, portocale, mandarine, kiwi, boabe de struguri, spălate și decojite dacă e nevoie. Când ciocolata s-a topit, înmoaie fructele pe jumătate sau în întregime (dacă le înțepi cu o scobitoare), scutură-le bine de excesul de ciocolată și aranjează-le pe un platou, cu grijă să nu se lipească între ele. După ce ai terminat, pune-le la frigider o jumătate de oră, să se întărească bine ciocolata. Apoi, aranjează-le pe un alt platou sau în punguțe, după cum dorești. Se țin la rece! În același mod poți să îmbraci în ciocolată fursecuri sau biscuiții tăi preferați. Iar dacă ai forme speciale sau forme de cuburi de gheață, poți turna ciocolată în ele, ca să obții diferite forme: inimioare, scoici sau cuburi de ciocolată. Și ele se țin la rece!
(Ana Pascu)