GRIMĂNCĂUȚI
Monumentul Eroilor. Din scrisoarea Parohiei Grimăncăuți de la 19 septembrie 1938 adresată Ministerului Cultelor și Artelor, aflăm: comitetul parohial Cultul Eroilor ce funcționează pe lângă biserica „Sfânta Treime” al parohiei Grimăncăuți a hotărât punerea unui monument în cinstea și amintirea eroilor neamului Românesc în care scop s-a alcătuit alăturat planul ce se înaintează spre aprobare. Vă rugăm foarte mult a ne da rezultatul cât mai degrabă, restituindu-ne și planul anexat la prezentul raport, pentru ca să putem realiza așezarea monumentului până la data de 01 noiembrie a.c. Cu adâncă stimă Preotul A. Ștefârță. Monumentul urma a fi realizat din beton și piatră artificială cu o înălțime de aproximativ 2.80m, fiind încununat cu o cruce din piatră artificială. La 04 octombrie 1938, CSMP a dat aprobare pentru ridicarea monumentului cu condiția ca acesta să fie construit din piatră de carieră (Jurnal No. 264).
HALAHORA DE SUS
Troița Eroilor. La ședința CSMP din 02.05.1939 s-a luat în discuție: proiectul Troiței din Comuna Halahora de Sus, Județul Hotin, înaintat cu adresa No. 3.872 de la 21 aprilie a.c., a Strajei Țării. Alăturat au fost prezentate două exemplare din planul troiței, purtând ștampila Regiunii Tehnice comunale Edineț, fără nici o indicație asupra materialelor întrebuințate și neînsoțite de planul de situație. Examinând proiectul prezentat, Comisia la respins, iar Comitetul de inițiativă a fost îndemnat să: trimită un proiect întocmit cu scopul de a fi executat în piatră de carieră și a cărui terminație de sus să fie mai simplă și mai monumentală.
HOTIN
Bustul scriitorului Bogdan P. Hasdeu. La inițiativa colonelului M. Florescu, prefectul județului Hotin, a fost înființat un comitet format din intelectualii orașului pentru ridicarea bustului lui B. P. Hasdeu. Acesta dorea să instaleze monumentul în fața ateneului Bogdan P. Hasdeu, ridicat de același prefect și inaugurat în 1935 în prezența M.S. Regele Carol al II-lea.
La 9 august 1937 Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale din România a aprobat prin ordinul No. 63304 emiterea cărămizilor în vederea strângerii fondurilor necesare pentru ridicarea monumentului. Prefectul județului Hotin își dorea ca: opera să reîmprospăteze și să mențină neștirbit în fața generațiilor munca și patriotismul acestui mare luminător al neamului nostru, aduse pe altarul Patriei și pentru pregătirea marelui act al Unirii Basarabiei. Nu ne îndoim că toți bunii români nu vor pregeta o clipă asupra micului concurs material ce li se cere pentru înfăptuirea acestui scop și deci vă rugăm pe D-Voastră să faceți un apel călduros la toți ca să putem colecta fondul de care avem nevoie.
Bustul poetului Ștefan Octavian Iosif. Inițiativa dezvelirii acestui bust aparține administratorului financiar al județului Hotin, domnul Negulescu și a luat naștere la 31 ianuarie 1920. Primele documente care ne vorbesc despre intențiile domnului Negulescu datează din vara anului 1921, care în acest scop, a creat un comitet de inițiativă. Imediat după ce și-a început lucrările, Comitetul a anunțat cel mai probabil un concurs în vederea selectării sculptorului care avea să lucreze asupra bustului în cauză. În fapt, sculptorul George Dimitriu își propunea în oferta sa realizarea lucrării în felul următor: poetul Șt.O. Iosif va fi înfățișat printr-un bust mai mare ca mărimea naturală, așa cum vom crede mai bine și mai frumos, într-una din acele poziții caracteristice unui poet mare; bustul va fi de bronz; bustul va fi așezat pe un soclu, ce va avea înălțimea de 1,80 m, iar baza de 1,20 m; piedestalul va fi executat din piatră de Câmpulung, sau de Buzău, sau de Basarabia, fiecare din aceste feluri de piatră fiind bune; pe o față a piedestalului se va scrie numele, anul nașterii și morții poetului, iar în spatele și laturile piedestalului, se vor pune cuvintele dorite de Comitet; fundația va fi de beton sau piatră; costul acestui monument va fi de 19.500 lei, plătibili în rate; monumentul va fi gata cel mai târziu la 01 aprilie 1921 și va fi o lucrare de artă.
Opera a fost executată de sculptorul Horia Boambă din București. Pe soclul bustului în partea din față era scris cu litere săpate întreaga poesie a poetului „La arme” și într-una din laturi era inscripționat că bustul a fost ridicat în urma inițiativei luate de ADMINISTRATORUL FINANCIAR AL JUDEȚULUI HOTIN DOMNUL NEGULESCU CU MAI MULȚI FUNCȚIONARI PUBLICI ȘI OFIȚERI AFLAȚI ÎN LOCALITATE ÎN ZIUA DE 31 IANUARIE 1920, al căror nume de asemenea se vor săpa pe soclu și la care s-a asociat și MINISTERUL ARTELOR.
Din documentele de arhivă putem constata că dezvelirea monumentului a avut loc la 04 decembrie 1921, iar la solemnitate a participat și Inspectorul General al Artelor, alături de reprezentanți ai Primăriei și Zemstvei Hotin și un public numeros adunat cu această ocazie. Bustul a fost așezat în Grădina publică din fața Regimentului 29 Infanterie din str. Regele Ferdinand I, orașul Hotin, deși la 27 noiembrie 1921 Comitetul de inițiativă stabilise că acesta va fi amplasat în fața clădirii Administrației Financiare, care se afla pe aceeași stradă. În 1933 bustul se afla, de asemenea, în grădina prefecturii Hotin. Pentru ridicarea monumentului s-a cheltuit suma de 28.000 lei. Monumentul a fost distrus după ocuparea Basarabiei de către bolșevici.
Mausoleul Eroilor. La nici un an de la realizarea Unirii Basarabiei cu Regatul României în județele interbelice Hotin și Soroca, din regiunea istorică Basarabia, a avut loc o revoltă a rutenilor, populație ucraineană majoritară în acest ținut și care nu s-a regăsit într-un mod convenabil în viitorul Regatului României, văzând în statul ucrainean (aflat în acele vremuri în curs de constituire), o soluție în ceea ce privește autodeterminarea ce fusese garantată de bolșevici prin Declarația drepturilor popoarelor din Rusia. Rutenii sprijiniți atât de factori politici și militari din Republica Populară Ucraineană și Rusia Bolșevică, dar și reprezentanți non-statali din Mișcarea Albă (ruși alb-gardiști care se opuneau bolșevicilor) și Comitetul pentru Salvarea Basarabiei organizat la Odessa, al cărui scop era desprinderea Basarabiei de România și anexarea ei la Ucraina sau la Rusia, în cazul restabilirii fostului imperiu țarist, au început o revoltă care a degenerat rapid într-un conflict armat cu forțele militare române. Episodul care acum este considerat de istoriografia română parte a Operațiunilor militare pentru apărarea Marii Uniri, a fost prost privit la Conferința de Pace de la Paris din 1919, producând dificultăți României în problema complexă a Basarabiei, datorită distrugerii unor localități în timpul luptelor, a represaliilor din partea Armatei Române împotriva civililor combatanți și a numărului mare de refugiați ucraineni.
Troița Jandarmilor Eroi din Cazarma Legiunii. La 1 octombrie 1942, în curtea Cazarmei Legiunilor de Jandarmi a fost sfințită o troiță din lemn. Crucifixul a fost edificat la inițiativa maiorului Traian Drăgulescu, comandantul Legiunii, în memoria celor 26 de jandarmi căzuți în luptele din 1918 și cele din 1941. Troița a fost lucrată de un sculptor din Dinăuți în stil bucovinean. La eveniment au asistat colonelul Virgil Popovici, procurorul Petre Humescu, colonelul Cândea – inspectorul jandarmeriei, inginerul Marcu – primarul orașului Hotin, colonelul Glogojanu, maiorul Dolga, Alexandru Potlog, medicul Dinulescu, inspectorul școlar Dobre, șeful poliției Axman, directoarea gimnaziului de fete – Elena Tabacu ș.a. Slujba de sfințire a monumentului a fost oficiată de protoiereul Diomid Levițchi împreună cu un sobor de preoți de la Catedrala orașului. Pe troiță erau inscripționate numele jandarmilor eroi, începând cu numele locotenentului Filip Emilian căzut în luptele din 1919, și încheind șirul cu sergentul major NICHESCU DANIIL, mort la 8 august 1941 în luptă cu parașutiștii sovietici în com. Caracușeni. Publicistica interbelică ne descoperă numele unor eroi căzuți la datorie din cadrul Regimentului 6 Jandarmi, Compania de Jandarmi Hotin, data decesului și localitatea unde au fost omorâți de către atacatori: LOCOTENENT FILIP EMILIAN – 12.03.1919, Noua Suliță; PL. MAJ. PETCUȘIN PETRE – 8.01.1919, Văzdăuți; PL. MAJ. MOROȘANU IOAN – 8.01.1919, Siliștea; PL. MAJ. COSTANDEȘ NICOLAE – 5.04.1923, Hotin; PL. DĂNILĂ MIHAIL – 8.01.1919, Parcăuți; PL.CIOLAN IORDACHE – 9-10.01.1919, Nedăbăuți; PL. TOMA GHEORGHE – 9-10.01.1919, Grozinți; PL. DICĂ ALEXANDRU – 9-10.01.1919, Rașcov; PL. MIHALACHE FILIMON – 9-10.01.1919, Rucșin; PL. DUMITRU PETRE–26.01.1919, Edinița (Edineț); PL. ZAHARIA NICOLAE – 4.04.1921, Dolineni; PL. ȚĂRANU GAVRIL – 10.12.1922, Hajdău; SG. MUȘAT IOAN – 10.12.1922, Siliștea; SG. AȚIȚINEI CONSTANTIN – 10.12.1922, Edinița (Edineț); SG. PAVEL TEODOR – 10.12.1922, Sânger; SG. ȘARAMET NICOLAE – 15.04.1923, Nelipăuți; CAP. GRUMEZA GHEORGHE – 15.04.1923, Grămești; CAP. CARP GHEORGHE – 15.01.1921, Cepeleuți; CAP. ȘORODOC IOAN -30.06.1921, Dancăuți; CAP. GODINESCU GRIGORE – 30.04.1922, Dumeni; CAP. ISTRATE GHEORGHE – 23.01.1922, Dancăuți; SD. MITRAN DOBRE – 30.04.1922, Vazdăuți; SD. MORĂREAȚĂ FLOREA – 8.01.1919, Chișcăuți; SD. TUDOR GHEORGHE – 8.01.1919, Grămești; SD. GHEORGHE I. zis RADU – 8.01.1919, Rașcov; SD. NICOLAE DUMITRU – 10.01.1919, Rucșin; SD. CHIRIAC IOAN – 10.01.1919, Rucșin; SD. BOTEZATU VASILE – 30.04.1922, Dumeni; CAP. GHEORGHE FLOREA – 8.01.1919, Stănceni; PLUT. AMARIEI IOAN – 06.04.1924, Ciuciulea (Bălți); SD. ILIE COJOCARU – 03.06.1923, Fălești; CAP. GHEORGHE AVARVAREI – 16.07.1924, Durlești.
Cimitirul Eroilor Români. În Hotin există un cimitir de eroi în marginea orașului, nu este împrejmuit, iar mormintele eroilor nu aveau toate cruci și nici inscripții. Sunt morminte individuale cu 517 eroi români, ruși și austrieci neidentificați și 4 morminte comune cu 641 eroi neidentificați, iar în total 1158 eroi. În 34 comune din acest județ se mai află circa 15.338 eroi identificați și neidentificați și anume: români 701; evrei 11; ruși 9.930; germani 600; austrieci 1.182; unguri 500. neidentificați 2.414. Va urma.
Pr. Prof. Mircea BEJENAR
