„Mondialele” cu 33 de echipe?!

Echipele mari au o ciudățenie despre care am mai scris aici: mai ales pe la început de competiție nu forțează. Joacă parcă mai mult pentru a-și intra în ritm, pentru a-și închega relațiile de joc. Lucrul acesta este vizibil mai ales la echipele de club puternice, din campionatele tari ale Europei. După ce intră în priză, de regulă bat cam tot ce prind, până în final de campionat, dar și aici mai apare o curiozitate de parcurs: imensa majoritate a primelor lor reprize se termină la egalitate, cel mai frecvent cu 0-0. La echipele naționale, lucrurile stau puțin diferit, în sensul că omogenizarea este nițel mai anevoioasă, jucătorii fiind destul de rar puși în situația de a se afla împreună pentru o perioadă mai lungă, așa cum este cea de acum, care precede World Cup. Ca o consecință, apar rezultate cel puțin contradictorii, iar vârful de formă se atinge pe perioada Cupei Mondiale. Vorbesc de echipele mari, care contează în calculele premergătoare evenimentului, dar și (sau mai ales) în ierarhia finală. Privite astfel lucrurile, ai putea crede că România lui Răzvan și fostă a lui Pițurcă (fiindcă a românilor de rând, a iubitorilor de fotbal, nu mai este de peste un deceniu) este una dintre aspirantele la titlul mondial, mai ales că are acum, în pre zilele „Mondialelor”, un program la fel de intens de amicale ca ale tuturor celorlalte 32 de echipe. Iar rezultatele vin să și confirme această abordare: am pierdut cu 2-3 un prim meci de pregătire cu o necalificată, Ukraina, urmărind omogenizarea echipei, fapt reușit abia pe final, când Chivu și Tamaș s-au coordonat perfect, la autogolul ăla de legendă. Apoi, cu Macedonia, am abordat partida încercând perfecționarea relațiilor de joc din apărare, lucru confirmat de scor: am reușit să luăm doar una bucată, nu 3, ca de la ucraineni. Finalul apoteotic al ciclului de pregătire a fost senzaționala victorie cu 3-0 împotriva San Salvador…, nu, Martinicăi?, nici. Aha: Hondurasului, mare putere fotbalistică, pe care am umilit-o aproape ca pe Germania, tot în amical, vă amintiți? Mai rămâne să ieșim din grupe, că până-n finală nu ne mai oprim. Cuuummm? Nu joacă 33 la Mondiale, numai 32? Păcat. Mai ales că abia ne omogenizaserăm ca Brazilia. Da’ o derogare mică nu se poate?