Monahii trebuie să fie pildă bună

Odată a mers un pescar la Cuviosul Părinte Mina, de la Schitul Sfânta Ana, și i-a dus pește proaspăt pentru hramul chiliei lui. Starețul s-a mirat întrebându-se când i-a prins, căci era duminică. Și îl întrebă pe pescar:
– Când i-ai prins?
– Azi dimineață, a răspuns acela. Sunt foarte proaspeți.
Atunci Părintele Mina îi spune:
– Fiule, nu îi pot cumpăra, căci sunt afurisiți deoarece i-ai prins duminica.
Pescarul nu pricepea aceasta. Atunci Starețul îi spune:
– Vrei să te încredințezi de asta? Dă un pește la pisică și vei vedea de îl va mânca.
Într-adevăr, pisica n-a mâncat peștele, ci s-a scârbit de el. Asta, firește, 1-a zguduit pe pescar și de atunci înainte cinstea duminicile și sărbătorile.
Părintele Mina era foarte călugăros și se distingea prin evlavie și nevoință. Mânca o dată pe zi, după ceasul al noulea (ora trei după amiaza) mâncare fără undelemn. Firesc era așadar să se sălășluiască în el harul dumnezeiesc, mai ales că era foarte smerit.