Momentul deșteptării, oare?

De câteva ori pe an, dar uneori mi se întâmplă și de câteva ori pe zi, mă apucă regretul că nu-mi trece prin cap să fac jocuri d-alea de cuvinte (de fapt, de litere, cel mai adesea, dar termenul nu e omologat) cu care ne blagoslovesc (mai corect spus ar fi fost „ne terorizează”) câteva instituții de profil, dintre care la egalitate pe primul loc se află Pro TV, redacția sport, și Gazeta Sporturilor. Unde naiba vreau să ajung? Păi, unde altundeva decât la meciul de alaltăieri seară/noaptea, de la Charleston, din turul 1, în care Mihaela Buzărnescu a întâlnit-o pe numita Magdalena Frech, o poloneză pe care până atunci n-o mai văzusem niciodată (păcat, fiindcă realmente merită privită!) și de care nici măcar nu mai auzisem. Revin la ideea de bază: dacă aș fi fost de la vreuna din redacțiile alea, n-aș fi ratat prilejul de a scrie că aia a… Frechat-o pe Mihaela în draci! Sau că Frechus-ul n-a fost în zadar, mă rog, se pot face numeroase variațiuni pe tema asta. Cu siguranță însă, a fost încă un meci din cele care dacă nu te omoară, măcar te îmbătrânesc. Așadar, în timp ce Barcelona înscria primele 2 goluri, Mihaela rezolva primul set cu 6-1, făcându-mă să cred că eclipsa de aproape un an s-a terminat. Numai că în timp ce Villareal ducea scorul de la 0-2 la 4-2, și la Charleston se întorcea căruța, astfel încât setul al doilea i-a revenit polonezei, o frumusețe care la o primă vedere pare a fi Wozniacki… cu vreo 15 ani mai tânără! Iar pe când „Canibalul” egala, făcând 4-4 / ca la teatru, dincolo se profila depresia: în decisiv, Frech făcea 3-0, în fața unei Mihaele care nici să mai înjure nu era în stare. N-am văzut când Mihaela a înghițit jăratec, dar e clar că a făcut-o, mai ceva decât calul lui Harap Alb, deoarece din momentul ăla a redevenit jucătoarea de vis de anul trecut. S-a terminat cu 7-5 în decisiv, iar eu sper că ăsta chiar a fost momentul deșteptării. Tare fericit aș fi să o văd mergând în acest turneu până la capăt, care ar însemna și mântuirea de pasa proastă. Doamne ajută!