– Zeci de bătrâni și persoane cu afecțiuni grave sunt în așteptarea unui loc într-un cămin de bătrâni sau centru de recuperare
– Singura soluție pentru obținerea unui pat într-un azil este decesul altei persoane deja internate
– Mulți dintre bătrânii singuri din Suceava au copiii plecați în străinătate, dar aceștia nu-i vizitează pe cei care le-au dat viață
Îi vedem uneori sprijiniți în cârje, cu fețele brăzdate de riduri adânci, cu ochii mereu în lacrimi, tremurând, parcă cerând îndurare Celui de Sus, dar fără să-i deranjeze pe cei cărora le-au dat viață. Sunt bătrânii refugiați în cruda lor singurătate, sunt oamenii care au muncit o viață pentru o pensie de nimic,
și-au întemeiat familii, au dat naștere unor copii care nu vor să mai știe de ei. Nu-i interesează unde locuiesc părinții lor sau dacă are cine să le aducă un pahar cu apă sau medicamentele de care au nevoie. Fiecare are propria poveste, tristă și chinuitoare.
– Bătrân paralizat, abandonat de fiicele sale plecate în Italia
Ilie Pauliuc are 74 de ani și locuiește într-o garsonieră din Blocul 48, cunoscut ca „Blocul Groazei” de pe Mărășești. Locuința aparține femeii care îl îngrijește momentan, Rodica Mitrea. Bărbatul este imobilizat la pat, iar femeia suferă de ușoare tulburări psihice. L-am vizitat pe bătrân când era singur. Femeia cu care își împarte bătrânețile este plecată într-o stațiune la Vatra Dornei. În lipsa acesteia, o vecină vine zilnic la nenea Ilie, îi aduce o supă caldă, îi schimbă pampers-ul și îi golește sonda. Mai multe despre situația reală a bătrânului am aflat de la această femeie, care ne-a spus că îi este milă de bătrân, și de aceea nu poate să nu îl ajute. Bărbatul a muncit o viață la fostul CCH Suceava, de unde a ieșit la pensie cu 4,7 milioane lei vechi lunar. Ilie a fost căsătorit și are trei fete. Două dintre ele, după cum ne-a spus bătrânul, sunt plecate în Italia, iar Mirela, ce-a de-a treia fiică, „este căsătorită și locuiește în Ițcani, unde are și un magazin…. E patron și ginerele…”. După moartea soției, bărbatul a rămas cu o garsonieră în Blocul 48 Mărășești, iar o perioadă i-a fost chiar bine. Se descurca onorabil, fără să-și deranjeze copiii. Acum câțiva ani, s-a simțit mai slăbit, îl dureau picioarele din ce în ce mai tare, și a cerut ajutorul fetelor. Le-a întrebat pe fiice sale ce să facă, pentru că nu se mai poate descurca singur. Atunci se deplasa foarte greu, astăzi nu-și mai poate folosi picioarele. În acel moment de cumpănă pentru bătrân, fiicele lui i-au spus că poate să facă ce vrea cu viața lui, să stea cu cine vrea, că pe ele nu le interesează.
Bătrânul s-a împrietenit cu o altă locatară din acel bloc, Rodica Mitrea, femeie cu aproape 20 de ani mai tânără, dar și ea cu probleme de sănătate. Neavând pe nimeni alături, bărbatul s-a hotărât, în urmă cu un an, să vândă garsoniera lui și să se mute în locuința femeii, pentru ca acesteia să-i fie mai ușor să-l îngrijească.
A vândut cu 100 de milioane de lei vechi garsoniera, și i-a dat toți banii femeii pentru a-l îngriji. „Mă îngrijește bine, n-am ce zice, dar este și ea bolnavă”, ne-a spus, printre lacrimi, bătrânul, care și-a exprimat și dorința sa de a fi luat într-un cămin de bătrâni. Întâmplător, la intrarea în bloc, am văzut un anunț prin care era scos la vânzare exact apartamentul în care stă acum bătrânul. Bărbatul a spus că nu știe nimic de acest fapt, și s-a speriat, din nou, că poate să ajungă, oricând, în stradă. Vecina, care îl îngrijește pe perioada cât Rodica Mitrea este în stațiune, și-a exprimat dorința de a fi ea însoțitoarea bătrânului, pentru a-i îndulci oarecum bătrânețile, dar Ilie Pauliuc nu ar vrea să plece de lângă Rodica, femeia care l-a primit în casă.
– Izolată într-o garsonieră plină de gândaci
Într-un bloc de pe Mărășești am găsit-o pe Elvirica Plopan, o femeie care are în jur de 50 de ani, nu a fost căsătorită, și este binecunoscută de suceveni pentru comentariile și ieșirile, uneori necontrolate, pe care le are în societate. În garsoniera ei este multă dezordine, gândaci, mizerie, sărăcie… Deși are o pensie de două milioane de lei, banii nu îi sunt suficienți pentru hrană, cheltuieli și medicamente. Ea suferă din tinerețe de o boală psihică. De aceea, uneori vorbește singură, dacă se simte deranjată de cei din jur le dă cu sacoșa în cap, acționează în mod necontrolat. Vecinii de bloc se simt deranjați de mizeria din garsoniera femeii, de zgomotul pe care îl face uneori prin casă, de gândacii care ies de sub ușa ei.
Pentru că am găsit-o destul de liniștită, am întrebat-o dacă are nevoie de un ajutor, și de unde ar vrea să vină acesta. A spus că nu-i lipsește nimic, că nu are nevoie de ajutor. Ne-a mai spus că are o soră care stă la câteva blocuri mai încolo de ea, cumnatul ei fiind profesor. Tatăl ei are aproape 80 de ani și locuiește singur într-o localitate din apropierea Sucevei. Se spune că, deși provine dintr-o familie bună, „cu stare”, tocmai cei dragi ei i-au cumpărat o garsonieră, încă din tinerețe, pentru a scăpa de ea…!?.
– Cu fiică în America, un tată riscă să rămână pe drumuri
Pe Leon Fusa l-am găsit pe prispa casei, de pe str. M. Sadoveanu, în locuința unde stă de peste 35 de ani. Leon s-a născut în județul Botoșani. A trecut printr-un divorț, după care și-a găsit jumătatea – o femeie, și ea la a doua încercare, Maria Serediuc. S-a mutat acum 35 de ani în casa acesteia, dar nu s-a căsătorit cu acte.
El a lucrat ca șofer de autobuz, până la pensie. Deși nu are un venit suficient de mare pentru a-și trata bolile de care suferă, și pentru a acoperi cheltuielile de întreținere, pensia lunară fiind de 2,6 milioane de lei vechi, bărbatul a învățat să nu se plângă. Ne-a povestit că a îngropat-o creștinește pe femeia cu care a împărțit peste 30 de ani, după ce aceasta a suferit o boală grea, dar ajutorul de înmormântare l-au luat alții… Bătrânul are o fiică din prima căsătorie, care locuiește în America. Mulți ani, fiica bătrânului, plecată în America înainte de 1989, nu l-a vizitat. După moartea femeii cu care acesta și-a împărțit viața, a venit în vizită la Suceava. Deși știa că tatăl ei riscă să fie dat afară din casă de rudele fostei concubine, pentru că nu are nici un act pe imobil, fiica lui și-a luat rămas bun de la tată, și a plecat în America. „Din când, în când, îmi mai dă câțiva bani, vă spun drept, dar nu cer…”, ne-a povestit, cu modestie, bătrânul. El speră că nu va fi dat afară din căsuța în care stă de atâta vreme, dar rudele deja au cerut dreptul de succesiune asupra imobilului. Bătrânului nu-i este frică de nimic, decât de Dumnezeu.
– La 50 de ani, locuiește pe unde-l prinde noaptea
Petrică Stafie nu are împliniți 50 de ani, dar viața lui a fost o continuă luptă cu morile de vânt… Este din județul Neamț, unde, de la o vârstă foarte fragedă, după decesul părinților, a crescut în orfelinate. A reușit, totuși, să facă liceul economic, iar la 19 ani s-a și căsătorit. S-a mutat în Suceava, unde, împreună cu soția, locuia într-o garsonieră. A avut un copil, care, din păcate, a decedat la doar șase luni după naștere. Cam din acel moment bărbatul „a căzut” moral și a avut probleme de sănătate. Astăzi, are 48 de ani, este divorțat, a pierdut locuința în favoarea fostei soții, și a rămas pe drumuri. A stat și el pe unde a putut, cu o pensie de doar două milioane de lei vechi, pensie de boală. Merge cu dificultate, are gradul II de invaliditate, iar de muncit nici nu poate fi vorba, după ce a suferit o intervenție chirurgicală la coloană. El suferă de fractură tasare, tulburări sficteriene. Sprijinit într-o cârjă, bărbatul a găsit un acoperiș deasupra capului în casa unui al om bătut de soartă, din Sf. Ilie. Petrică a venit cu pensia, Ion Seniuc a pus la dispoziție casa sa din lut, neîngrijită, cu o curte plină de resturi, crengi și șobolani. Petrică Stafie a beneficiat o perioadă de o masă caldă la cantina de ajutor social, dar pentru că a rămas în urmă cu plata (circa 10 % din pensie trebuie plătiți pentru hrană), nu a mai fost primit la masă. „Nu am unde să mă duc. O soluție ar fi într-un azil, pe undeva, pentru că din cauza bolii nu pot munci cu ziua, iar degeaba nu te ține nimeni”, ne-a povestit bărbatul, apăsat de povara lipsurilor și a regretelor.
