Moartea în mitologia românească

În mitologia românească, viața omului parcurge trei etape importante: nașterea, nunta și înmormântarea (moartea). După moarte, sufletul se desparte de trup și se integrează cosmosului, se unește cu natura formând cu aceasta un întreg. Această idee pornește de la niște concepții păgâne străvechi, care probabil își au originea în mitologia traco-dacă. Astfel viața de după moarte nu este decât o continuare a celei terestre, sufletul omului fiind aproape de spațiul în care a viețuit, idee dezvoltată și în balada „Miorița”. Cu toate că moartea nu reprezintă un sfârșit al sufletului, al ființei, ci o continuare sub alte forme a existenței acestuia, moartea este văzută ca un eveniment tragic. Omul se desparte de ceea ce îi era familiar, devine altceva, nu mai este alături de cei dragi. Moartea este acceptată în concepția românească ca o condiție umană de care nimeni nu poate scăpa.
Moartea văzută în religia creștină
Iadul este locul unde oamenii suferă după moarte pentru păcatele săvârșite în timpul vieții
În tradiția biblică, primul om, Adam era la început nemuritor, dar a primit moartea drept pedeapsă de la Dumnezeu pentru că a căzut în ispită. Adam a trebuit să se întoarcă în pământ, adică în materia din care a fost creat („Pământ ești și în pământ te vei întoarce” – Facerea 3:19). Moartea nu este considerată în Vechiul Testament un sfârșit al sufletului, ci doar al trupului, dovadă fiind asocierea morții cu „somnul” (Iov – 3:13), ceea ce implică o trezire la Judecata de Apoi. În Noul Testament apare o nouă filosofie despre moarte. Aici se menționează clar că sufletul omului este nemuritor, mesajul Noului Testament fiind că Iisus Hristos a învins moartea. Prin stăpânirea morții, diavolul avea toți oamenii în puterea sa, dar Iisus, jertfindu-se pentru muritori, i-a eliberat. În Biblie se spune că „cei care cred în Fiul lui Dumnezeu nu vor muri, ci vor avea viață veșnică” (Ioan 3:16). În religia creștină există două lumi unde merg sufletele oamenilor după moarte : Raiul (Paradisul sau Edenul), unde merg doar cei drepți, cu puține păcate, și Iadul (Infernul) unde merg păcătoșii. Soarta sufletului omului după moarte este stabilită după judecata personală, la care îngerii vor prezenta faptele bune ale acelui om, iar diavolii faptele rele. La Judecata de Apoi, fiecare om va fi rejudecat, iar păcătoșilor minori care și-au ispășit pedeapsa un timp în Iad li se poate acorda dreptul de a merge în Rai. La catolici există Purgatoriul, un loc diferit de Rai și Iad unde oamenii își pot ispăși micile păcate după moarte.
Moartea văzută în prezent
Nici în ziua de astăzi nu se știe exact ce se întâmplă cu omul după moarte, dacă este o altă existență a sufletului după ce omul moare, dacă teoria reîncarnării este adevărată sau nu. Moartea rămâne așadar și în prezent sub semnul superstițiilor, al legendelor și al întâmplărilor din exteriorul sferei științelor convenționale. (Mitologie)