Dacă te-ai uita în presa locală din ultimul an, ai spune că în învățământul sucevean sunt probleme. E o realitate care nu poate fi contestată. Dar, răsfoind ziarele, ajungi la concluzia că marile probleme ale învățământului sucevean sunt la Colegiul Național de Informatică „Spiru Haret”.
Aici, anul trecut, profesoara Pintilie a ținut prima pagină a ziarelor, fiind acuzată că își lasă elevii corigenți, pentru a-i forța astfel să le dea meditații. Mai recent, profesorul de matematică Nebunescu, de la același colegiu, a fost arătat cu degetul de inspectorat, pentru că aproape toți elevii dintr-una din clasele la care predă erau în situația de a rămâne corigenți. Mai mult, câțiva dintre elevii respectivi au reclamat că pot trece la matematică doar dacă iau meditații în particular.
Situația de la acest colegiu nu este singulară, însă. Am mai scris despre faptul că și la alte colegii din județ, unele cu renume, profesorii fac meditații cu 10 de elevi odată, în adevărate săli de curs pe care le au amenajate acasă. „Acasă” înseamnă vila somptuoasă pe care o are profesorul în cauză. Vilă pe care în nici un caz nu și-a făcut-o din salariul de profesor, ci mai degrabă din toptanul de bani adunați din meditații. Bravo lor. Meditațiile înseamnă tot muncă și, ca orice muncă, trebuie plătită. Că nu sunt sume declarate la stat, că nu plătesc impozite pentru ele, că, mai pe românește, sunt bani negri, este altă poveste, despre care nu mi-am propus să vorbesc acum. Problema este cum și cu cine se fac aceste meditații. Dacă te nimerești în anumite zile, pe lângă vilele unor profesori, vezi venind încolonați elevii la meditații. E ca în tabloul acela, când învățătoarea duce copiii în vizită la muzeu. Vin elevii la meditații, stau o oră – două, pleacă, vin alții încolonați, și tot așa, până când se lasă seara peste oraș. Eu, personal, nu văd rostul și efectul unor astfel de meditații la grămadă. Dar problema cea mai mare (probabil nu vă spun o noutate) este că elevii care vin încolonați la meditații sunt dintr-una din clasele în care predă profesorul respectiv. Și asta nu mi se pare moral. În primul rând, de ce ia meditații un elev? Pentru a-și completa cunoștințele de la școală, asta în cazul celor care vor să facă performanțe, celor care merg la olimpiade sau râvnesc la vreo facultate pretențioasă. Evident, mai sunt și cei care, din diverse motive, nu pot promova la obiectul respectiv doar cu ceea ce învață în clasă. În ambele cazuri, părinții plătesc și se așteptă la rezultate. De regulă, cei care vor performanță muncesc pe brânci, cu sau fără profesor, iar rezultatele se văd. Grosul elevilor care vin la meditații sunt din categoria celor amenințați de corigență. Părinții plătesc, profesorul îl învață acasă ceea ce nu-l poate învăța la școală (de ce oare?) și elevul promovează. Ar fi culmea ca, după ce ia meditații, elevul să nu promoveze. Înseamnă că părinții au aruncat banii pe fereastră. Sau, însemnă că profesorul meditator nu și-a făcut treaba, ori nu-și are rostul. Dar, dacă ești și profesor la școală al elevului, dar și meditator, poți evita să apară situații care nasc semne de întrebare, prin simpla promovare a elevului, indiferent de cunoștințe. Concluzionând, elevul îi dă o un gen de mită profesorului, iar acesta îl mituiește, la rândul lui, pe copil, cu o notă de trecere. Poate îmi dați dreptate, poate nu. Dar, atâta timp cît profesorul care predă elevului în clasă face și meditații cu acesta în particular, întotdeauna notarea dascălului va fi subiectivă. Și nimeni nu mă poate convinge că nu este așa.
În urma ultimului scandal de la „Spiru Haret”, cel cu profesorul Nebunescu, directorul Lungu a avut o inițiativă care mi se pare excelentă, și anume să se interzică profesorilor să facă meditații cu elevii cărora le predau la școală. O astfel de măsură ar elimina subiectivismul profesorilor, ar elimina acest șantaj nedeclarat, „faci meditații, te trec”. Dar, din păcate, o astfel de măsură nu va fi adoptată niciodată în școala românească, cel puțin nu prin voința directă a profesorilor.
