Mitropoliții au un rol bine determinat în înmânarea însemnelor patriarhale

În cadrul ceremoniei de întronizare a noului patriarh al BOR, fiecare dintre mitropoliți a avut un rol bine determinat pentru înmânarea însemnelor patriarhale.
Mitropolitul Ardealului ,IPS Laurențiu Streza, primul în ordinea dipticelor după mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a înmânat cârja patriarhală, care este însemnul autorității, potrivit rânduielilor canonice.
Mitra este folosită de arhierei pentru acoperirea capului, având forma coroanei sau diademei purtate de împărații bizantini. Mitra simbolizează „cununa de spini a Mântuitorului, precum și mahrama de pe capul Lui” și reprezintă demnitatea slujirii împărătești a Mântuitorului, precum și vrednicia primită de arhiereu de la Hristos ca principal săvârșitor al celor sfinte.
Engolpionul este o insignă arhierească de forma unei iconițe-medalion, confecționată din email, aur sau argint și îl înfățișează pe Mântuitor sau pe Maica Domnului, fiind un accesoriu specific Bisericilor Ortodoxe. Arhiereii poartă engolpionul atât în timpul serviciului divin, cât și în viața de toate zilele și simbolizează pecetea și mărturisirea credinței din inimă. Când are pe el reprezentat chipul Maicii Domnului, simbolizează puterea mijlocitoare și ocrotitoare a Prea Sfintei Fecioare Maria, căreia i se încredințează.
Crucea pectorală este o insignă a demnității arhierești, pe care episcopul o poartă la piept nu numai în timpul serviciului divin, ci și în timpul vieții de zi cu zi. În Biserica Ortodoxă Română, dreptul de a purta cruce în permanență îl are numai arhiereul, care o poate acorda ca o distincție și preoților. Crucea pectorală simbolizează Crucea lui Hristos, semn al biruinței asupra păcatului și a morții.
Cârja sau toiagul păstoresc simbolizează puterea de a păstori Biserica și autoritatea pastorală a arhiereului. Arhiereii primesc cârja ori de câte ori intră în biserică și slujesc, iar când asistă numai la serviciul divin, ei rămân cu cârja pastorală obișnuită (mai simplă), pe care o poartă și în afara bisericii.
Cârja sau toiagul păstoresc este un baston înalt, confecționat din lemn sau metal, împodobit cu plăcuțe de aur, fildeș sau argint. La capătul de sus se termină cu doi șerpi încrustați peste care se suprapune un glob surmontat de o mică cruce. Pe mânerul toiagului se înfășoară de obicei o maramă cusută cu fir pentru a fi mai ușor de purtat. Cei doi șerpi de la capătul de sus al cârjei simbolizează înțelepciunea arhiereului. În întregimea ei, cârja simbolizează Crucea Mântuitorului Iisus Hristos în numele căruia slujește arhiereul.
Mantia este un veșmânt lung și larg de culoare purpurie, fără mâneci, ca o pelerină bogată, împodobită pe laturi cu niște benzi numite fâșii. Mantia își are originea în mantaua monahală de odinioară, adoptată ca însemn arhieresc, deoarece episcopii sunt recrutați din rândurile călugărilor. Mantia simbolizează puterea și plenitudinea slujirii arhiereului.
Patriarhul, pentru a se deosebi de mitropoliți și de ceilalți episcopi (care poartă o cruce și un engolpion cu Mântuitorul sau cu Maica Domnului), poartă două engolpioane (unul cu Mântuitorul și unul cu Maica Domnului).