Cea mai veche carte religioasă a omenirii, aceeași, după cum ne încredința Sfântul Augustin, cu religia pe care, de vreo două milenii, o numim creștinism, se află, în fiecare primăvară, cu ocazia sărbătorilor pascale, sub ochii noștri, scrisă delicat pe coaja ouălor „muncite” sau, cum se numesc mai nou, încondeiate, simbol al „ordinii celeste”.
Fiecare ou încondeiat are trei planuri, delimitate de un brâu, mărginit de simboluri solare și lunare, numite, în creștinism, „lanțul Sfântului Dimitrie” și, respectiv, al Sfântului Gheorghe, iar în tradiția primordială, „intrarea șarpelui în pământ” și, respectiv, „ieșirea”, șarpele, simbol grafic al Constelației Dragonului, care indică nordul, pe cer, însemnând îngheț.
De o parte și de alta a brâului, cele două „vârfuri”, inițial doar colorate, apoi „scrise” cu simboluri florale ale Ursei Mari (inflorescența deschisă) și ale Nordului (irisul stilizat, prelungit cu două puncte, litera „O” în scrierea pre-celtică, de la OM, de la primul nume dat lui Dumnezeu, noi fiind doar semeni sau seminții) întregesc „triunghiul” (cuvânt celtic), într-o suprapunere de simboluri, descifrate de filosofii culturii, cu ajutorul Cărților Sfinte ale omenirii, drept simboluri inițiatice (peșteră-viață-munte sau „cele trei lumi: pământ-atmosferă-cer; trecut-prezent-viitor, ilustrat târziu, în vremurile idolatriei, prin cele trei fețe ale „știutorului de Cer”, Ianus; dar cea mai cuprinzătoare sugestie este cea a universului existenței omenești, marcat de brâu, delimitat de „poarta zeilor” sau Deva-yana, numită și poarta solstițială de iarnă a Capricornului, și de „poarta oamenilor” sau Pitar-yana, numită și poarta solstițială de vară a Cancerului).
În civilizația pre-celtică și celtică, civilizație meșteșugărească și nicidecum etnică, după cum precizează Lucian Blaga, cea care a „ctitorit” simbolistica populară care se mai păstrează în toate țările est-europene, „triunghiul” celtic marca doar cele „trei ceruri”, respectiv Cerul Zilei sau Deaus (de aici și-l iau ionienii pe Zeus), Roata Cerului sau Ur-Anu (ionienii aveau să personifice cerul înstelat drept Uranus) și Cerul Îndepărtat sau Cernunos (Capricornul, cel care simbolizează moartea și învierea Timpului).
Universul omenesc știut, descris pe brâul central al ouălor încondeiate, încă mai păstrează litere celtice (GN – trei linii oblice, care intersectează o axă, P – un X care intersectează axa, A – un punct, O – două puncte, C – patru linii verticale, deasupra axei, N – patru linii verticale, sub axă etc.), dar și rune ale roții cerului (crucea), ale mișcării Soarelui (spirala spre dreapta), în alternanță cu cea a mișcării Lunii (spirala spre stânga), cei doi aștri fiind reprezentați runic de zvastica spre dreapta și spre stânga. Dar toate aceste simboluri runice sunt asamblate în „armonia universală” (rombul, care simbolizează și Sfântul Graal, care este, în fond, inima lui Iisus), compusă din inițierea în divinitate (triunghiul cu vârful în sus, muntele sau Graalul Divin) și de inițierea în sfințenie omenească, deci în înțelepciune (triunghiul cu vârful în jos, inițiere „în peștera” Graalului Omenesc), X-urile care încadrează romburile, deci litera „P”, marcând existența omenească (pitar însemnând tată, cu trimitere spre o datină străveche, cea a pițărăilor, care face parte din cealaltă deslușire a Legii, Colindul).
Oul încondeiat, spre deosebire de Colind (în prima parte a lunii mai, odată cu răsăritul Pleiadelor, se săvârșeau aceste incantații, întărite de formula sacramentală „Leru-i Ler”, adică „Legea e Lege”), păstrează elemente ale tradiției primordiale, foarte rar și, mai ales în ultimii ani, denaturate de tradiția religioasă și de cea laică, până la a transforma literele celtice în „greblă” sau „triunghiul” celtic în „fierul de plug”, ca să nu mai vorbesc de stupizenia numită „calea rătăcită”, care este, la origini, calendarul lunar, fazele lunare fiind reprezentate grafic de sinusoidă.
Un spațiu jurnalistic este prea restrâns pentru a putea sintetiza ceea ce am premeditat drept viitoare carte, dar și cu aceste sugestii abia schițate puteți descifra și singuri superba expoziție cu fotografii de ouă încondeiate, gândită și realizată de Victor Rusu, și care se va vernisa astăzi, la ora 11.00, în holul mare al Palatului Administrativ din Suceava. O expoziție în care proporționala pierdere de metafizic, în raport cu câștigul de civilizație, se poate desluși fără efort, funcția artei populare de conservare, nu și creativă, fiind caracterizată de o permanentă degenerescență.
