Mironu, fabrica de muzicanți-cerșetori pentru Italia

– Un sfert dintre țiganii acestui sat au plecat în Peninsulă și își câștigă existența cântând la colț de stradă
– Pentru a fi pe placul turiștilor și al localnicilor, muzicanții de ocazie au înlocuit sârbele și horele cu „valțuri”, „senerade” și diferite variante din „Solo mia”
– Cei care n-au talent muzical apelează la tehnologie: pun casetofoane în interiorul acordeoanelor
Cu imaginație cât cuprinde, tupeu și un pic de talent, acolo unde este cazul, câteva sute de suceveni au descoperit filonul fericirii și al euroilor. Sătui de mizeria și sărăcia de acasă au luat drumul Italiei, acolo unde mai de voie mai de nevoie au fost tolerați și acceptați. Unii își câștigă existența cerșind, alții se ocupă cu furtișaguri mărunte, dar cei mai mulți dintre ei adună banii din cântatul pe străzi. Cu toții au însă un numitor comun, locul de baștină: satul Mironu, comuna Valea Moldovei. Din cei aproximativ 1.800 de oameni cât numără comunitatea de rromi de aici, un sfert au devenit peste noapte muzicanți și îi poți găsi de la Foggia până la Roma, Pescara sau Verona. Acasă au rămas cei mai în vârstă, dar și ei cunosc măcar câteva cuvinte în italiană, pe care le-au învățat fie în patria lui Dante, fie de la copiii întorși acasă după „expedițiile” din Peninsulă.
Imediat ce ajungem în Mironu, mașina este înconjurată de câțiva localnici. Vestea că presa a ajuns la ei în sat se răspândește cu viteza fulgerului. Le spunem că vrem să vorbim cu muzicanții din sat, iar zăpada așternută peste noapte începe să fie frământată în ritm amețitor. În câteva minute apar și cei căutați. Să facem cunoștință cu ei. Vasile Plaiu, zis Tichinel, ține în mână o valijoară în care se află ce are el mai de preț: saxofonul. Modest nevoie mare ne spune că l-am prins pe ultima sută de metri, deoarece se pregătea să plece spre Italia. Asta nu-l împiedică să ne arate că este cel mai bun în branșă. Ideea este întărită de un alt Plaiu, Dumitru, zis Dălămuț. Cu trompeta într-o mână, omul își strigă apropiații pentru a face o cântare pe ulițele satului. Se autoproclamă lider local de care ascultă toată lumea. Mai puțin fratele său, Saghin, care se supără că nu i-am fotografiat calul și nu se alătură muzicanților. De după un gard apare un alt Vasile Plaiu, zis Măzărel. Ține în mână o tobă făcută după propriile norme, ceva de genul unei cratițe acoperite cu un celofan. Ține și el să spună că nu are rival în sat, și nici prin Italia, pe care o cunoaște ca pe propriile buzunare. Formația e aproape completă. După mai multe rugăminți, Petrică Plaiu se lasă convins și el să se alăture grupului pestriț de pe uliță. Își aduce cu sine acordeonul și ne spune că știe a cânta de la 8 ani și acordurile sale au gâdilat plăcut urechile multor personalități.
– Vreo 400 de capete de țigani din Mironu cântă pe străzile din Italia
Pentru încălzire, formația întrunită ad-hoc zice câteva melodii de-ale noastre. Cu mâna făcută se trece la repertoriul internațional, la melodiile care aduc banii în ziua de azi. Într-o pauză ne explică și ce anume prestează pentru a avea succes: „valțuri”, „senerade” și „Solo mia”. Dălămuț spune că din cele „vreo 400 de capete” plecate în Italia la cântat, cei mai mulți sunt „pârâți”. „Îs muzicanți de prispa casî. Le pun tac-su sau mă-sa acordeonul la gât șî gata, l-au făcut muzicant. Șî ei habar n-au nici o notă”, își varsă Dălămuț obida la adresa concurenței fără valoare. Tichinel îi ține isonul și spune că dacă nu era prins acum câțiva ani după doar două săptămâni de Italia acum era bogat. „Eu îs muzicant adivarat. Uite acuma plec în Italia, că s-a terminat interdicția. Am două nunți, transport, casă și masă asigurate pentru o săptămână. Și 2.000 de euro”. Tot de la ei aflăm și cum sunt păcăliți italienii de țiganii din Mironu: „Dacî ei nu știu cânta ce să facî? Pun câti un casetofon în acordeon și apasî un buton și gata muzica. Italienii e fraieri și le dă banu”.
– „Siniora, dă una moneda de mangiare per bambini”
Mai norocoși decât Tichinel, alții au scăpat fără interdicție. Vasile Plaiu, sau Măzărel, are o familie numeroasă. Pe hârtie, pentru că în realitate, acasă, la Mironu, e doar el, muierea lui și vreo doi copii. Ceilalți sunt la vreo 2.000 de km mai spre Vest. „În Pescara am 12 copii, 9 băieți și 3 fete. Mai toți îs cu cântatul. Se câștigă bine. În 10 zile 4 oameni se întorc acasă cu 2.000 de euro, da’ numa dacă știi muzică”, dezvăluie Măzărel. Între timp apare și Ilie, a lu Chioru. Ne arată o casă mare și spune că și-a ridicat-o din banii câștigați cu „Solo mia”. Tot de acolo a avut euroii necesari pentru doi armăsari și două mașini. Scurta pauză de discuții se termină cu o demonstrație de italiană din partea lui Dălămuț: „Siniora, dă una moneda de mangiare per bambini”.
– Demonstrații de serenade pe ulițele de la Mironu
Supărați pe vecinii lor, plecați la Italia pentru cerșit, muzicanții veritabili din Mironu trec la ceea ce știu ei mai bine, la cântat. După încă o repriză adusă pe zăpada de la Mironu din îndepărtata Italie, muzicanții hotărăsc să dezmorțească satul cu melodii pur românești. Muzica îl înfierbântă rapid pe Ilie a lu Chioru, iar picioarele încep să se miște după ritmul săltăreț al piesei. O femeie din mulțimea de gură cască se prinde în joc și toată lumea îi privește fascinată. Dintr-o dată, zăpada îi joacă o festă dansatoarei, care alunecă și ia contact cu solul. Se ridică râzând și își continuă dansul în aplauzele puștimii adunate pe ulița satului. Pentru a preveni alte accidente, muzicanții trec pe muzică mai domoală, pe serenade și valsuri. Tichinel dă tot ce are mai bun în el, pentru a demonstra că euroii cu care e ademenit în Italia nu-s vorbă-n vânt. Dintre toate melodiile are și una preferată: „Solo mia mă unge pe suflet. Unii și-au făcut palate cu Solo mia, dar eu n-am avut norocul ăsta”.
„O sole mio”, în adaptare autohtonă
Pe final, în mulțime se agită un tinerel. Îl cheamă, cum altfel, Plaiu Petrică. Se laudă că în ultimii ani a fost de 12 ori în Italia și a vizitat Foggia, Pescara și Verona. Acceptă să ne cânte ceva, o melodie cu care s-a „lansat” pe străzile Italiei:
O solo mia
Cât te iubesc eu Maria
Să vii la mine
Că te iubesc foarte bine
Nu pot trăi acum
Că tu ești din drum
Că te iubesc
Și fără tine nu trăiesc
Te-aș iubi
Dar nu mai pot trăi
Tu ești viața mea
Și toată dragostea mea
Te iubesc până mor
Și aș vrea să ajungem în nori.
Sfârșit. Pardon, Fine.