Miroase a primăvară. Unde?

Azi se reiau competițiile europene de fotbal, primele meciuri fiind cele din Champions’ League, ceea ce înseamnă că deja se simte în aer miros de „primăvară europeană”. Asta, chiar dacă la noi mai degrabă ar trebui să vină vreun puseu de iarnă adevărată, din alea cu care ne amenințau meteorologii pe la început de decembrie și care au fost înlocuite de niște zile de-a dreptul caniculare pentru acest sezon. Numai că buletinul meteo e una, iar fotbalul alta, de unde și speranțele noastre că în ciuda troienelor apărute cam la spartul târgului, fotbaliștii noștri chiar vor produce desprimăvărarea de la care ne cam luaserăm gândul în ultimele câteva sezoane. Acum, în primăvara lui 2018, sperăm să vedem o Steauă (care FCSB!?) scăpată de complexe, conștientă că de aici încolo totul e posibil. Dacă vă amintiți, la tragerea la sorți pentru acest prim tur de primăvară, ne-am cam speriat, fiindcă Lazio era în formă, defila prin campionatul italian într-un fel în care n-o mai făcuse de foarte mulți ani (dacă o făcuse vreodată…), iar Steaua nu prea rupea gazonul. În scurtul timp scurs de atunci încoace, lucrurile parcă s-au schimbat întrucâtva: Steaua a căpătat parcă o siguranță în joc pe care o caută de ceva vreme, în timp ce Lazio e într-o vădită pierdere de ritm, ceea ce schimbă radical datele problemei. Concret: dacă se mențin în parametrii actuali, mie favorita mi se pare Steaua. Condiția pentru a se și produce evenimentul este ca ai noștri să înțeleagă că adversarul nu este nici Inter, nici Juventus, nici Milan (ăla de altădată, că asta de acum…), ci o echipă oarecare, de pluton, chiar dacă dintr-un campionat ceva mai bun decât al nostru. Până mai zilele trecute, mi se părea că singurul loc unde Steaua este inferioară de la o vreme este poarta. După ce am văzut ultimele meciuri, zău că nu mai sunt convins că portarul lui Lazio e mai breaz decât copilul de la Steaua. În concluzie, e clar că miroase a primăvară. Paradoxal, parcă mai mult la noi decât la ei.